Pentru ca eu eram cam adormita in perioada in care au aparut celebrele articole care au iritat creierele sensibililor fracturisti (stati, nu sariti, ca si mie imi plac unii) , as vrea sa recuperez acum.
Situatia e asa: avem un critic in varsta de 36 ani, cu studii (multe), cu un background foarte serios. Omul mai si preda- din pacate eu nu am avut placerea de a studia decat cu sotia sa, demna de asemenea de tot respectul, anume doamna Bianca Cernat. Si acum cred ca e si mai clar despre cine e vorba-Paul Cernat.
Dumnealui a indraznit sa puna niste semne de intrebare asupra literaturii care ne-a invadat in ultimul timp. Nu a desfiintat pe nimeni, ba mult mai mult, nu a facut nici pe departe ceea ce au sugerat unele voci internautice ca ar fi facut: nu, nu a zis nicidecum ca literatura trebuia sa se opreasca la Joyce, de altfel, am convingerea ca daca asta ar fi fost crezul sau, pur si simplu nu se mai facea critic. Nu, omul pur si simplu ne-a invitat la SPIRIT CRITIC.
Ba, daca stam sa judecam limpede, P. Cernat vine cu o oferta sosita tocmai din pachetul fracturistilor: anume, sa fim atenti la mitizari! Nu asta doreau dansii? Acum ca au obtinut asta, se pare ca esti un intelectual super in regula daca nu iti place Dostoievski, dar iti place CPB. Pentru ca asta dovedeste ca nu esti robul niciunui canon si mai ales ca esti cool. Acum, Paul Cernat se dovedeste a fi singurul critic tanar si in masura sa isi dea cu parerea care ne atrage atentia ca incepem sa facem cu fracturistii exact ce au vrut ei sa nu se mai intample: adica esti binevenit sa relativizezi pe orice mastodont poftesti (si sunt de acord aici, ba chiar mi-am luat si restante la faza asta) , dar de Sociu si de Bradea nu ne atingem, pentru ca altfel e posibil sa parem, daca nu putin retardati, macar penibili.
Nici eu nu sunt de acord 100% cu afirmatiile dlui Cernat, dar nu pot sa nu ma umplu de bucurie cand citesc niste eseuri care reflecta inteligenta, spiritul analitic si critic al unui tanar din zona literelor care isi pune probleme si intrebari. Si nu, dumnealui nu a recurs la aceasta analiza pentru a se pune in postura de bodyguard al literaturii care da directii fixe, ci pentru ca pur si simplu omul asta iubeste prea mult literatura pentru a nu dori sa nu faca putina ordine.
Ordine???? Pai stai tataie ca vorbim de literatura, care ordine, care sistem, noi suntem spirite libere, nu asa. E, uite ca nu, uite ca si in literatura e nevoie de sisteme si de putina clarificare. Cand un om are initiativa de a face asta, i se riposteaza prin zeci de bloguri pline de ura sau de frustrari personale si este dezamagitor de slab sustinut de “colegii” de breasla, mai preocupati sa se arate acum mai fracturisti ca oricand.
Cine a citit cu atentie articolele lui Cernat, va observa ca dumnealui nu jigneste pe nimeni si nici nu are o viziune apocaliptica asupra evolutiei literare de la noi, pur si simplu ne invita sa sedem un pic si sa reflectam. Plus ca, repet, nu ai cum sa faci meseria asta daca nu crezi in ea, nu ai cum sa continui ceva despre care crezi ca e mort din fasa. Domnul Cernat nu vrea sa se scrie azi ca Virginia Woolf, dar mi se pare ca asteapta de la un scriitor sa scrie cu aceeasi constienta si responsabilitate a actului narativ care a existat si la Woolf. Da, poti sa o faci in stilul tau douamiist, dar haosul din carte trebuie sa fie numai o iluzie atent si responsabil creata si sa reflecte o ORDINE care exista in mintea scriitorului. Sa scrie despre mizerie despre saracie despre gandaci despre sex in WC, dar sa se scrie cu STIL!!!! Pentru “criticii” care au uitat ce-i aia, ii invit sa-si reaminteasca de primul semestru al anului al II-lea.
De remarcat si faptul ca dl Cernat nu a venit cu argumente copilaresti de genul “ oh, vocabularul ala porcos” , backgroundul sau cultural nu i-ar fi permis asta. Totul e perfect valabil si justificabil in spusele sale.
Ce i-a iritat pe cei mai multi au fost 2 cuvinte: TEMELE MARI. Acum un an pe vremea asta, eram foarte entuziasmata sa-i descopar pe Bucurenci sau pe Chiva sau pe Teodorovici. Dar nu a durat mult si a inceput sa mi se ia. Pentru ca stiu povestea: pustiul/pustioaca revoltat si neinteles, care acuza snobismul ascultatorilor de Bach (asta era ceva generic) dar care nu se uita la tine daca nu asculti Parazitii, pustiul/pustoaica face muuult sex si cat mai original si nu are valori absolute ca Lacusta sau Cartarescu, fink ea/el si-a free-iat mintea. M-am plictisit si dupa cateva titluri din Ego.proza am avut senzatia ca citesc carti trase la xerox.
In multe dintre ele, nu exista individualitate stilistica, nu mai exista individualitate nici macar la nivelul tramei. Luati, fratilor, lectii de la Nora Iuga! (vedeti, am recomandat o nonconformista, nu am trimis pe nimeni inapoi la Flaubert ).
Apoi, am din ce in ce mai des senzatia ca multi se apuca sa scrie fara o bogata cultura literara. Acum un an, as fi strambat si eu din greu la un asa argument, dar Facultatea de Litere, daca a facut ceva bun pentru mine, a fost faptul ca m-a facut sa-mi dau seama ce obtuza am fost in judecatile mele anterioare privind canonul. Faptul ca Eminescu e vazut ca fiind de nedaramat nu inseamna ca eu nu ma mai apropii de el, ci o iau ca pe o invitatie de a citi intr-o alta cheie de lectura, asa cum imi convine mie in 2008 (dar pe fundamente literare, fireste).
In plus, ne place sau nu, lectura chiar se simte in ceea ce ai de transmis. Am intalnit in facultate multi profesori de profil care nu au pic de originalitate, deci nu vreau sa zic ca lectura bogata te face automat scriitor, dar absenta lecturii te face automat un scriitor ratat. Eu una nu-mi imaginam ca o sa imi influenteze atat de mult viziunea asupra literaturii recitirea unui Heliade sau a Hortensiei, ma gandeam ca daca i-am descoperit pe beatnici, nu mai am nevoie de nimic!
Ceea ce mi-am dorit cel mai mult sa fac prin blogul asta a fost sa-mi defulez oftica acumulata citind diverse rastalmaciri, intentionate sau nu, ale opiniilor domnului Paul Cernat: cum ca e un retrograd care nu intelege spiritul noii generatii, cum ca face pe calaul literaturii, bla bla. Oricine e sincer cu el insusi va vedea ca nu despre asta e vorba. Si, sa nu uit, fratilor, literatura, ne place sau nu, a insemnat si va insemna intotdeauna si abordarea marilor teme (asta se poate face si cu cinism si ironie-vezi Diezul lui Bogdan Suceava)!!
Asa cum stiintele nu isi pot modifica peste noapte obiectul cercetarii, nici literatura nu poate renunta la ceea ce, la nivel de mesaj, o defineste- si vorbesc exact despre acele mari teme. Nu trebuie sa abordezi anxietatea religioasa ca Dostoievski, poti sa o faci in stilul tau de tanar al anului 2008, dar a renunta la abordarea asta doar pentru ca e redundanta, dovedeste nu nonconformism, ci saracie intelectuala. Iar adevaratul nonconformist din povestea asta este chiar autorul articolelor din Observator, fiind singurul care a avut curajul sa zica ALTCEVA.
Deranjant si faptul ca unii au uitat peste noapte cine e Paul Cernat: desi, repet, n-am fost de multe ori de acord cu cele scrise de dumnealui (cel mai tare am suferit cand am citit cronica la Orbitor anul trecut ), nu pot sa nu recunosc ca articolele lui sunt cele mai echilibrate si bine controlate din toate punctele de vedere. Nu a desfiintat pe nimeni si nu a “titanizat” pe nimeni. Stie sa vada mereu plusurile, greseste cine vede in el un calau.
Pe deasupra, evita ironiile cu tenta personala sau non-academica. Si mai este si autor, alaturi de Andrei Ungureanu, al unei superbe carti de fictiune pe care o recomand: Razboiul fluturilor. Asa ca nu poate spune nimeni ca daaaa s-a trezit si asta sa comenteze, ce stie el despre cum e sa scrii. Uite ca stie si chiar mult mai bine decat stiu Rogozanu sau Schiop.
Ce sa mai spun dupa atata vorbarie- mi-e teama de faptul ca imi doresc sa intru si sa evoluez peste cativa ani in calitate de critic intr-un mediu in care reactiile la un eseu de bun simt si perfect valabil sunt atat de primitive…
Si ca sa inchei dupa atata scortosenie, cum ar zice Rogozanu, intr-o nota mai in ton cu limbajul fracturist, imi rezum cele spuse in trei cuvinte: PAUL CERNAT RULZ!
Mărgărite risipite! Înşiri’te mărgărite!
Cu acest post pre mulţi i-ai f*t*t!
Succes!
🙂
Adică “fătat”, nu? 😛 Nu eu, de data asta Betty.
oooooh Lorena I’m dooomed. ce chef are lumea de dezbateri literare 🙂 mai calmati-va, oameni buni 🙂
eu ţi-am spus. dacă scriem o postare despre metode de scobit în nas, se fac urgent o sută de comments. 😛
Doamne! Sunt o năroadă! Ni se-ntampla si noua, adica cand scriu eu sunt luat drept “El” si invers uneori.
Mi-a plăcut însă ce ai scris Beatrix 🙂
@Lorena
La fătat m-am si gândit 🙂
De la mine, si nu de la “El”, 🙂 🙂 🙂 pentru voi.
sarumanaaaaaaa :)))
eu sunt si el si ea…e mai complicat 😀 ca nu sunt nici hermafrodit. sunt asa…de toate 😀 si putin animala….din zona bovinelor asa 🙂
Cine e CPB? 🙂
Cezar Paul-Badescu, prozator si lucreaza si la Dilemateca, daca imi amintesc eu bine. Vezi ca il gasesti in blogroll la Lorena si asa vei ajunge direct la sursa :). A scris “tineretile lui daniel abagiu” si “luminita, mon amour”, care a starnit controverse din pacate nu pe tema calitatii cartii, ci pe tema daca e frumos din partea lui sau nu sa scrie despre fosta nevasta. Asa nu suport cand vad ca lumea nu vrea sa inteleaga odata pt totdeauna:
AUTOR NU EGAL CU NARATOR 😀
dar asta e alta poveste…:)
Foarte interesant ce scrie Beatrix, nu ma pricep la critica literara contemporana. Singurul critic in viata pe care l-am cunoscut este un tip care e si istoric de arta si prof la Univ. Bucuresti, dupa numele sau BARBU DANIEL, desi am rezerve ca-l cheama chiar BARBU, mi s-a parut askenaz izraelit, cu nume schimbat. Ma rog, problema lui.
pana nu demult cine indraznea sa critice un Dostoievski sau un Eminescu risca sa fie “omorat” cu pietre. Acum este la moda sa aruncam cu pietre exact in cei care-i apara pe acestia. pacat ca si in literatura, trendul de “turma” se pastreaza. nu conteaza cine si ce spune, insa daca spune altfel atunci trebuie pus la stalpul infamiei. cultura si mai ales literatura ar trebui in prncipiu sa deschida ochii mintii si sa confere macar un minim de curaj atunci cand vine vorba de idei si de exprimarea lor.
trist ca intr-un asemenea domeniu sa fie atatia oameni “astupati”.
Un lucru pe care nu-l inteleg la critica este urmatorul: fiecare este liber sa ii placa ce vrea, (atata timp cat nu baga pe gat nimanui altcuiva) iar ca gusturile difera, nu mai trebuie spus. De ce, atunci, este permis, in critica, sa denigrezi pe unul sau pe altul si sa ridici in slavi pe x si y? A-ti etala un gust, nu prea are de-a face cu critica, dupa mine. Poate-s eu inculta si nu stiu definitia criticii, asta e. Ce observ ca e la moda, din toate astea, e criticul cu o mana in sold si eventual aratand cu degetul ca ‘uite-l si pe ala’…
Dupa parerea mea, asa nu!
@Vulpe Vanator: multumesc mult. nu stiu despre cine vorbesti, dar ma bucur pentru tine 🙂
@Adriana: Pai uite pe mine ma enerveaza la culme ca unii nu pot intelege ca puii mei se poate sa citesti si un postmodern sau chiar un fracturist cu totul si cu totul anapoda (in sensul bun pe care il confera literatura acestui cuvant) si in acelasi timp sa iti placa, sa zicem, si un pasoptist! Care e problema, slava Domnului, suntem fiinte complexe, de ce ar trebui sa ne rezumam la o singura conceptie sau la un singur curent artistic? E adevarat ca cel mai mult ne influenteaza epoca in care traim, dar devine cu atat mai interesant sa arunci un ochi la ce scriau bonjuristii acum muuulte decenii punand lentilele secolului al XXI-lea.
@Adriana: da, cand vorbim de critica, e obligatoriu ca totusi sa existe criterii si e foarte bine ca e asa. unii scartaie grav la capitolul asta si se vede ca incep sa judece o carte in functie de niste criterii de ei inventate peste noapte: de exemplu, daca Rogozanu e baiat rebel, n-o sa ii placa nu stiu ce carte fiindca e prea mistica, sa zicem, altuia nu o sa ii placa fiindca are un limbaj prea soft sau din contra, cam neortodox, etc etc. De aia imi place asa de mult Cernat, pentru ca e atat de obiectiv si lasa acea “margine” care parca iti zice “dar nu e musai sa fie 100% ca mine” (pentru ca literatura ramane, chiar si in cele mai “masurabile” aspecte ale ei, extrem de relativa).
Ma scuzati ca am raspuns asa de tarziu, dar am fost bolanda 😀
Între noi fie vorba, sunt două aspecte ale criticii care pe mine mă irită de îmi iese foc pe nări:
1. criticile care se compun din diverse substantive şi un adjectivul penibil. gen: “e o carte-film-piesă-etc. penibilă, cu un autor penibil, publicată de o hîrtie/filmat pe o peliculă penibilă, de către o tipografie/echipă penibilă, plasată într-un context penibil etc.”
“dar de ce?”
“că aşa avem io şi pula mea de critic chef la ora asta a zilei!”
aduceţi-vă aminte câte înjurături mi-am luat de la andrei ruse, cosmin dragomir et co pentru că am pus oamenii să-şi motiveze impresiile. cică “e inuman să ceri oamenilor aşa ceva”. Nota bene: pe un site cultural!
2. “opera X. a autorului Ghindă Vasile nu ne place, pentru că nu cadrează cu imaginea lui care este”. Dar nu vă gândiţi, bre, că poate Ghindă Vasile nu are chef să stea într-o singură poziţiune şi vrea să încerce şi ceva nou? nu vrea să înţepenească în “imaginea lui?”
Ba chiar 3:
3. “prin opera X autorul vrea de fapt să-şi înjure mama/profa de chimie/căţelul.” Ai fost tu în vizită în capul autorului, să ştii ce vrea el de fapt? Poate nu face decât un exerciţiu de stil pe tema aia, de care de fapt i se fâlfâie glorios. La asta nu s-a gândit nimeni, nu?
Ah, şi am uitat să menţionez: Dostoievski rulzz, Tolstoi rulzzz, Turgheniev rulzzzz, Cehov (ca prozator) is God! (am menţionat “ca prozator”, pentru că meritele lui de dramaturg sunt recunoscute – nici un tânăr dramaturg, din câte ştiu eu, nu e atât de fractur
ist…at la creier, încât să îşi facă un titlu de glorie din a îl înjura pe Cehov.)Io nu zic ca nu se poate, LORENA.Sa zicem ca sunt io ,sau tu suntem sau un critic literar tanar, sau un dramaturg, sau ma rog, un scriitor ff. tanar ( ca tine, chiar mai in varsta).
De ce sa nu-l lasam sa ne expuna pe omul asta o teorie, prin care el a vazut cu totul altceva in cutare autor clasic (rus, englezoi, americanski, frantzuz, etc.,) decat predecesorii sai ? Eu , aici i-as lasa pe toti sa spuna ce au de spus, imposibil sa nu vina cu ceva nou si de valoare, poate de mare valoare.
Ca la o expozitie de tablouri ; p-alea vechi le mai scoti la aerisit, le mai schimbi rama, le mai dai cu ulei de in, le mai desprafuiesti, de ce sa le accepti vesnicul miros de mucegai, tamaie si naftalina ( era sa zic de mort ) ?
Dar n-ar trebui sa arunc eu piatra primul, caci nu ma duce mintea prea departe.
Beatrix, asta mica a ta , are stofa de de viitoare mare literata, eu cand eram ca ea nici nu citeam, pe cat bateam mingea pe maidan si umblam dupa fuste.
Draga Vulpe Vanator,
Scuze ca vorbesc implicit si in numele Lorenei, dar atat eu, cat si ea (cred) vorbeam tocmai despre o invitatie la relectura, oricine poate (re)descoperi orice atata timp cat e justificabil. Ce condamnam amandoua era faptul ca Gigicu, sa zicem :D, care nu a apucat inca sa treaca bine prin istoria literaturii si a artei, realizeaza ca Y, mare autor consacrat si canonizat, e naspa si nu isi merita locul in literatura. Si asta o spune mai ales nu pentru ca l-a citit si rascitit, ci pentru ca asa e cool. Deci Lorena e ultimul om pe care sa il vezi refractar la noi interpretari :). Poate ma insel, dar mi se pare un pic imposibil sa imi demonstreze cineva cu argumente serioase ca Cehov nu a fost mare. Nici mie nu imi plac mitizarile fortate, dar asta nu inseamna ca aruncam cu rosii in cine ne vine. Asta era our point 🙂 We both encourage freedom of speech :DD
Multumesc mult pentru aprecieri, dar ma supraestimezi. In calitate de studenta la Litere, mi-e rusine sa spun cate capodopere NU am citit, deci nu-s chiar asa, dar sa speram ca predictiile tale se vor implini
Io, ti-am spus ca nu ma duce mintea , Beatrix, trebuie sa ai rabdare cu mine, sunt mai batran si cand am fost mic am fost si bolnav ( LORENA stie).
Da de inselat nu ma insel, referitor la ce scrii tu. Nu e suficient sa stii toate ceasloavele prafuite pe dinafara. Important e ca ti-ai format punctul tau de vedere si ai masura si constiinta propriei tale valori.
Asa e , nu arunca in Cehov cu rosii , dar joaca “Barbierul din Sevilla” cu costumatie din secolul XXI, nu c-ar fi mai cool , e ispititor sa-i aduci pe clasici printre noi.
Insa, e chestie si de bun-simt, la cel ce-ncearca asta si riscul sa se umple de ridicol.
criticii cu criticii, disputa lor mi se pare oarecum sterilă; dar sunt curios ce rezultate ar da în România un concurs de genul BBC – “Big Read”; apropo, Lorena, te enervezi rău dacă spun că-mi plac piesele lui Bulgakov mai mult? 🙂
valer: nu vorbeam de lucruri care îţi plac, de vreme ce e normal să fim diferiţi în gusturi. Vorbeam de tupeul fenomenal al unor căcaţi-în-iarbă de a denigra valori confirmate ale culturii. (faze de genul Dostoievski e penibil.)
Beatrix, Lorena io sunt fracturist(ă) au ba?:))
Eh, acum ce ti-a venit sa zici de Rogozanu?
Vezi ca si asa m-a suparat o doamna care a indraznit sa vb urat despre Irina Margareta Nistor 🙂
@almanahe: m-am uitat pe blogul tau, dar nu ca sa dau verdicte, nu am nimic care sa ma recomande pentru asa ceva, ci din curiozitate. crezi ca e important sa poti fi categorisit/a? arghezi a sfidat toate curentele si uite unde a ajuns :p
@Simona: eh, ce am avut de zis am zis. adica as mai avea muulte de zis despre luminata sa personalitate, dar ma abtin pentru ca nu vreau sa transform discutia cu niste premise serioase intr-o barfa 🙂 Sunt o doamna, ce…puii mei 🙂
beatrix, eu aveam o glumă cu almanahe, ea se referea la asta. 😉
Foarte corect. QAm sa citesc si eu aceste articole. Conteaza, asa cum ai spus, modul in care citesti, cheia lecturii unui scriitor. Felicitari pt postare
Cu ce am gresit fata de Dostoievski, sa fiu pus in opozitie cu el?
Pe de alta parte, el a fost scriitor, eu nu prea sint.
PS: Nu am inteles niciodata judecatile de gust care exclud. Adica daca-ti plac merele trebuie sa urasti neaparat perele? (Ca sa nu mai vorbim ca, dupa cum stim, a compara merele cu perele nu e tocmai o chestie recomandata.)
Nu pot vorbi în numele Beatricei, că nu am fost în mintea ei, şi nici nu am obiceiul să-i cenzurez postările pt. că, în ciuda zvonurilor, sunt un om destul de tolerant, dar îndrăznesc să cred că te-a dat doar ca exemplu de scriitor contemporan. Fără vreo intenţie denigratorie.
PS: iar ideea era TOCMAI combaterea judecăţilor de gust care exclud.
Iar părerea mea despre volumul tău se poate citi din comentariile (de la 11 în jos) de la postarea asta: http://lorenalupu.wordpress.com/2008/07/29/fragilul-echilibru-dintre-fapt-si-fictiune/ (unde subiectul “tu” a apărut hodoronc-tronc, off-topic, că aşa e pe bloguri.)
“valoarea estetică – nu esteticul! – e universalizabilă şi nereductibilă la context (istoric, geografic, cultural)” – tocmai am spicuit fraza asta din articolul literaturii cu E-uri
Nu pricep şi nu pricep care-i diferenţa dintre estetic şi valoare estetică, dar pun asata pe seama carenţelor mele artistice – eu sunt dintre cei care s-au distrat ţapăn la circul cu poneiul.
Dar aş avea o obiecţie concretă – nu-mi pot închipui, să zicem, Metamorfozele lui Ovidiu, apreciate azi cum au fost la data publicării ( 🙂 ) sau în aetas ovidiana. Azi mai sunt citite doar din obligaţie şcolară sau din curiozitate.
Dar uite un citat de care-s curios ce zice Lorena:
“prozatorii autohtoni sînt, cu cîteva excepţii, cam uşurei, tot mai uşurei cu cît scădem sub 35 de ani, şi pentru ei folosim de regulă ocaua mică”
Sincer, aş putea să mă duc acum, să citesc articolul, să văd cum defineşte el fiecare din aceşti termeni şi să explic, dar sunt într-o criză cumplită de timp. Vizavi de ceea ce spui tu:
-e normal ca percepţia unei opere să se modifice în timp, direct proporţional cu exigenţele receptorilor.
-în toate timpurile au existat MULŢI uşurei şi PUŢINI valoroşi, numai că noi nu am apucat să cunoaştem decât valorile cernute de sita timpului, şi acum avem impresia că ele au venit de la ţâţa mamei gata cernute.
chapeau
Da, Lorena a explicat exact ce trebuia, nu a fost nicio intentie rautacioasa, putea fi in locul numelui dvs. si Mircea Cartarescu si chiar Lorena Lupu 😛
@m: multumesc! (chiar aveam nevoie de o palarioara, ca acum cu recesiunea asta nu-mi mai permit basca de toamna :)))))) )