Mi se întâmplă periodic să îmi iau mai multe pe cap decât pot duce, altele se mai adună şi singure, şi nimeresc în câte o săptămână – cum e asta – în care viaţa mi se scurge printre degete, sau aşa simt eu, cel puţin. Ratez o serie de chestii, din lipsă de timp. M-aş duce la dentist şi nu am timp, m-aş duce la Festivalul Teatrelor Europene, şi nu am timp, m-a invitat Ernu de două ori la Festivalul de Literatură care are loc la Muzeul Ţăranului şi, guess what? Nu am timp. Dar voi merită să vă duceţi – sunt nişte autori incredibil de buni, şi de-ai noştri, şi invitaţi din străinătate. Ora 18.00. Program aici.
Trebuie să termin urgent traducerea unei cărţi altminteri tare simpatică, dar care are un singur defect. Toţi eroii ei, pentru a ajunge de la puctul A la punctul B, trebuie să treacă printr-o inflaţie de coridoare. Cred că în viaţa vieţilor mele n-am parcurs atâtea coridoare câte parcurg ăştia în trei săptămâni – atât înglobează plotul. În mod normal m-ar amuza acest mic “mystery enhancer”, care e coridorul. Coridorul ca transcendent şi imanent. Până şi veceul e de o mie de ori mai interesant dacă eroul are de parcurs un coridor luminat bizar, cu pereţi aşa-şi-pe-dincolo. OK, exagerez. Voi, în schimb, vorbiţi cu un om care, în şcoală, l-a citit pe Sadoveanu astfel: “Şi mândrii munţi-bla-bla-bla”, ok, dăm câteva pagini, până ajungem la acţiune. Aşa. Bun. “Şi cocioaba era bla-bla-bla”încă câteva pagini. Acţiune. Şi satul strămoşesc… Bun, încă câteva pagini. Cred că am inventat o formă proprie de Reader’s Digest. Numai că umbra lui Sadoveanu s-a răzbunat pe mine, creându-mi o reputaţie bună – ca traducător – şi la traducere, nu mai merge cu trei-foi-la-stânga-binişor… Trebuie să stai călare pe fiecare coridor în parte, dacă vrea pixu’ autorului.
După ce predau manuscrisul ăsta, vreau să mă duc neapărat la dentist. La veterinar pentru control, să nu recidiveze cariera lui Pulică – cea de la rinichi, i mean. La un masaj luuuung şi relaxant – ador masajul, e plăcerea de a fi atinsă fără ca ăla care pune mâna pe tine să aibă pretenţii de intimitate după. Să îmi duc calculatorul la service – că l-am cam paradit, şi neapărat, să mă duc la spectacole multe. Să prind măcar FNT-ul. Să ies în oraş la un restaurant chinezesc cu nume cât mai aberante. Să le iau pe fetele mele frumoase, pe care le tot plimb cu vorba – de câte o toartă şi să ieşim în lume. Sincer, după câte o rundă extenuantă de muncă pe brânci, un simplu ieşit în oraş devine la fel de incitant ca un periplu prin paradis…
Şi neapărat – NEAPĂRAT – mă duc pe 15 noiembrie să văd “Omul pernă” la Odeon, în regia lui Radu Afrim. După cât scandal am făcut pentru piesa aia – cred că merită să ştiu de ce, nu?
Toti amanam lucruri necesare. De mult vreau sa reclam Hanul Ancutei la OPC. Pentru plictis.
Hanul Ancuţeeeeei? Păi ţi cu Fraţii Jderi ce te faci?
Pe ala am evitat sa-l citesc. O carciuma nefrecventata.
Ba din contră: frecventată cu sila. Că era în programă.
Aha, a venit omu’perna de la Braila ! Ca vorb’aia : a nimerit orbu’ Braila , da’ Afrim Odeonu’!
Sa vezi cotarlele din presa de scart-crtitica teatrala, ce-o sa mai vomite in spalator, ca vezi , Doamne, le-a iradiat spectacolu ‘!
Obiecţii:
1. Afrim nu nimereşte Odeonul pentru prima oară, că a tot montat acolo.
2. Principalii critici români l-au recenzat deja, şi toţi au fost entuziaşti.
3. E prea mult dacă îmi repet a opt suta oară rugămintea de a te şi documenta un pic asupra unei situaţii, înainte să te lansezi într-o peroraţie? Nu de alta, dar combinaţia dintre excesul de zel şi lipsa de informaţie e… găseşte tu un adjectiv care să nu te jignească.
Vezi, saluta-l pe fostu meu coleg de filologie, Raducu Afrim, daca-l vezi, zi-i sa vina cu spectacole la Mures, te rog frumos
Ai dreptate, e chestie de temperament, sunt mai sudist.
cutza: păi salută-l chiar tu; omul are blog şi e cât se poate de respectuos şi de comunicativ. aşa, prin mesager, nu are farmec.
vulpe: 🙂
Stiu ca e, doar ne intelegeam bine in facultate. Fac cum zici tu. Pa
Păi veeezi… Sincer, dacă ţii la un om, cred că mesagerii sunt inutili.
Hm… Ma gandeam sa iti fac si eu o propunere de incardasire artistica, dar vizita la dintar e mult mai importanta!Ai grija de tine!
Baby, nu plănuiesc să mă mut în cabinetul omului (sau oamei), nici să mă leg cu lanţuri de el/ea. Vizita la dentist o să dureze un număr finit de minute. Dacă propunerea e interesantă – shoot!
pe langa masajul lung si relaxant pe care ti l-as face cu placere si eu, iti recomand si o masa buna si linistitoare la Mandala Club. nu am fost, poate tu si restul de pe aici il stiti, cu prima ocazie in capitala am sa-l vizitez si eu.
Sunt câteva restaurante chinezeşti minunate în Bucurelu’ ăsta. Unul din avantajele oferite de acest oraş… 😛
O sa incerc sa iti explic intr-un e-mail despre ce e vorba. Daca e interesanta sau nu vei determina tu.
OK, aştept poşta. 😛
mandala…… e putin mai diferit de clasicul restaurant chinezesc. broaste, caini, serpi si pisici nu gasesti in menu 🙂 .. imi aduc aminte de unu: Tao Kao, Mao Hao, Bao Bao, nu mai tin minte, era prima data cand am mers la un restaurant chinezesc si eram cu doi prieteni pusi pe sotii. am mancat broaste si am baut atat de mult sake din cescutele alea mici, de ne-am facut praf, radeam grozav, si chinezucii ne-au dat afara. vremuri 🙂
Dacă aţi băut sake, înseamnă că aţi nimerit într-unul japonez. a nu se confunda. 😉
bai nu stiu daca mai bausem undeva inainte.. dar sigur scria ‘restaurant chinezesc’ la intrare. poate faceau chinezii contrabanda cu bautura japoneza 🙂
Da-i inainte domnita cu traducerea ca acus vad ca vine tirgul si nu am ce citi,mai ales ca am pus si bani deoparte pentru Angel….. Spor la treaba! Ne vedem la tirg.
claudiu: 😀 😀
voicu: să ştii că am un deadline bine stabilit. şi să mai ştii că eu îmi respect deadline-urile bine stabilite. (ceea ce, i might add, nu se poate spune despre toţi plătitorii… 😉 )
Ah sa nu uit,vreau si un autograf,neaparat,pe Angel…
of, sunt trist, desuet, şi cum mai vreţi voi…
v-aţi luat de Sadoveanu… păi, Sadoveanu, bietul, mai avea urme de fior iepic, că aşa îi spunea profa de română, o moldoveancă sadea, mare iubitoare de alivenci!
voicu: al meu? dar de ce? 😀
împricinatu: păi şi mie îmi plac alivencile, maestre. şi nu, nu m-am luat de epicul lui sadoveanu, ci de descriptiv-lăbărosul anumitor pasaje de sadoveanu. epicul am zis că l-am citit.
Draga Lorena,
Ti-am mai scris pe email, dar nu mi-ai raspuns. Sunt o tanara scriitoare si am dat la mai multe persoane sa-mi citeasca si nu am primit raspuns.
Sper ca macar tu. Altfel, nu vad de ce sa mai traiesc.
Te rog!!
Cu drag si durere,
eu, printesa din Tristania
Dragă Tristania,
Câtă vreme eu nu sunt editură, nu văd de ce mi-ai trimite mie textele tale. Sunt o fiinţă complet insignifiantă, prin urmare, cred că (dez)aprobarea mea nu contează atât de mult, încât să dea sensul vieţii cuiva.
Cred că e mai simplu să te duci la târgul de carte din noiembrie, să cunoşti editori interesaţi de tânăra literatură românească şi să le propui manuscrisul.
Succese!
Imi curg balele capului
Peste diminetile inserate ale buricului tau
Lanturile creierului tau sunt lumina
Claustrarii mele
Etern sicriu e dincolo de cripta
In care m-ai inchis tu,
Iubitul meu cu ochi de ceata,
Iubitul meu cu vene de matase
Neagra
Imi curg caramizile din zidul-neant
In care ti-am fost mireasa
Libera-
Dar pe veci inchisa
In afara ta
Inchisa-
Dar pe veci libera
In samburele asteniei tale
Astenie de eternitate
In doi
Nu pot decât să îţi mai urez o dată succese! 😆
Ştii ce altceva s-ar putea să mai ratezi? NaNoWriMo 2008, National Novel Writing Month. 30 de zile, 50.000 de cuvinte. Nu contează calitatea sau organizarea romanului, ci cantitatea şi respectarea duratei de creaţie. Te bagi? 😀
vreau detalii.
E un fel de proiect iniţiat cu vreo 10 ani în urmă, prin care se încearcă să se demonstreze că nu este neapărat necesar să se petreacă ani de zile pentru a crea ceva de natură literară. Nu contează genul literar în care s-ar putea încadra, poţi scrie orice de la horror la comedie, acţiune, thriller, science-fcition (my choice :P), atâta timp cât până pe data de 30 noiembrie vei fi acumulat 50.000 de cuvinte. Deocamdată site-ul lor este cam buggy, nu prea merg toate paginile, se blochează, ce mai, un deliciu, dar sper ca până pe 28-29 să se poată uploada textele…
După cum zice ei:
“National Novel Writing Month is a fun, seat-of-your-pants approach to novel writing. Participants begin writing November 1. The goal is to write a 175-page (50,000-word) novel by midnight, November 30.
Valuing enthusiasm and perseverance over painstaking craft, NaNoWriMo is a novel-writing program for everyone who has thought fleetingly about writing a novel but has been scared away by the time and effort involved.
Because of the limited writing window, the ONLY thing that matters in NaNoWriMo is output. It’s all about quantity, not quality. The kamikaze approach forces you to lower your expectations, take risks, and write on the fly.
Make no mistake: You will be writing a lot of crap. And that’s a good thing. By forcing yourself to write so intensely, you are giving yourself permission to make mistakes. To forgo the endless tweaking and editing and just create. To build without tearing down.
As you spend November writing, you can draw comfort from the fact that, all around the world, other National Novel Writing Month participants are going through the same joys and sorrows of producing the Great Frantic Novel. Wrimos meet throughout the month to offer encouragement, commiseration, and—when the thing is done—the kind of raucous celebrations that tend to frighten animals and small children.
In 2007, we had over 100,000 participants. More than 15,000 of them crossed the 50k finish line by the midnight deadline, entering into the annals of NaNoWriMo superstardom forever. They started the month as auto mechanics, out-of-work actors, and middle school English teachers. They walked away novelists.
So, to recap:
What: Writing one 50,000-word novel from scratch in a month’s time.
Who: You! We can’t do this unless we have some other people trying it as well. Let’s write laughably awful yet lengthy prose together.
Why: The reasons are endless! To actively participate in one of our era’s most enchanting art forms! To write without having to obsess over quality. To be able to make obscure references to passages from our novels at parties. To be able to mock real novelists who dawdle on and on, taking far longer than 30 days to produce their work.
When: You can sign up anytime to add your name to the roster and browse the forums. Writing begins November 1. To be added to the official list of winners, you must reach the 50,000-word mark by November 30 at midnight. Once your novel has been verified by our web-based team of robotic word counters, the partying begins.”
Saitul este http://www.nanowrimo.org
apăi de restaurante chinezeşti nu ştiu nimic, la stomatolog n-am fost, masaje mai mult am dat decât am luat, dar la sadoveanu pot să zic că parcă îmi conveneau descrierile. că între atâta acţiune te mai hodineai, mai admirai o privelişte…asta îmi place cel mai mult şi la tolkien, unde, în plus, compensează parţial lipsa acută de gagici – personaje literare
sodium: păi bine bre, până te găsişi tu să mai treci pe aici, am căutat de una singură. răspuns: no tengo timp.
morbo: apăi restaurantele chinezeşti sunt mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm, să nu-mi spui că stai aşa bine cu calciul, de dat am dat şi eu dar prefer să primesc, iar sadoveanu nu e compatibil cu zodia mea, care-i fana lui caragiale şi a lui creangă.
“ho!ho! haram nesatios!”
scuze, m-a obsedat azi 😀 dar era fix ce aveam nevoie
pentru printesa din tristania: am citit in revista TvMania de site-ul http://www.lulu.com – “Poti publica volume, calendare, carti de bucate si multe altele. Ei te vor ajuta sa te promovezi si sa-ti vinzi produsele.”
Ma rog, formularea e cam nasoala, dar sper sa te ajute. arunca un ochi p-acolo 😀
nu stiu daca si zodia mea e mai compatibila cu ei, dar si eu îi prefer lui sadoveanu. si da, sa specific, nu de frica sau de nesimtire n-am fost la dentist. nu mi-o trebuit.
bună ziua!
sunt inspector poliţist care mi-am realizat de curînd aceste blog şi, citind pe internet, am văzut şi ceea ce scrieţi dvs.
vă urez succes în continuare şi vă asigur că vă voi urmări mereu cu interes.
aseară al meu a fost pe vremea Şcolii de subofiţeri
Măi, că tot te-am prin cu restaurantele chinezeşti. Recomandă-mi şi mie te rog unul-două pe la care ai fost şi ţi-a plăcut. Că io vreau să merg demult dar am o problemă cu încrederea în ele deoarece are şi mandea o obsesie: să ştie ce comandă şi că mănîncă exact ceea ce comandă, nu cine ştie ce şerpti, cîini sau alte fiinţe necuvîntătoare exoctice :D.
Am vreo 2 pe lîngă mine dar după cît sunt de “populate” şi mutrele care se perindă p-acolo îmi par a fi fiefuri ale Triadei 😆