Periodic, mai intră câte o donație substanțială în Paypalul meu cu câte o solicitare trăsnită, dar rar mi se cere să abordez religie. Azi, însă, un flăcău a azvârlit cu un sutar în mine și cu instrucțiunea: ”Scrie despre disperarea românilor legată de Sf. Paraschiva. De ce crezi că se întâmplă asta.”
Recunosc, nu e subiectul meu preferat; dar vreau să încurajez acest tip de comportament, pentru că de „ar trebui să scrii despre X, musai gratis” m-am săturat ca de mere pădurețe. Prin urmare, iată un punct de vedere.
Povestea Sfintei Paraschiva e paradoxală și contraintuitivă. În timp ce basmele clasice sunt despre fete sărace care cunosc prințul frumos, iar acesta le duce la el în castel și le oferă o viață de opulență și mofturi împlinite, Paraschiva urmează traseul invers: e o moștenitoare bogată, într-o lume în care femeia nu valora nimic ca persoană și avea parte de respect doar dacă-l cumpăra cu bani. Cu toate acestea, empatia ei față de suferința umană a făcut-o să-și împartă săracilor toate posesiunile lumești și să se stabilească într-o mănăstire modestă în deșert.
Sunt două mituri extrem de atrăgătoare pentru oamenii care trăiesc în lipsuri: pe de o parte, ideea că cineva care ar fi avut alte opțiuni AR PUTEA ALEGE, DE VOIE BUNĂ ȘI NESILIT DE NIMENI, să trăiască în foame și în neajunsuri. Și pe de alta, mitul bogătașului caritabil. Bogătașul clasic e cel care acaparează tot ce poate, la cele mai mici costuri posibile, și dacă îți oferă ceva, de obicei e cu o listă de termeni și condiții încât, la final, muncești mai mult decât dacă era cu contract.
De aceea, săracii lumii moderne încă îi cer ajutorul în diverse probleme financiare, familiale și de sănătate. Pentru că modelul acesta de generozitate necondiționată e pur utopic și, se știe, utopiile supraviețuiesc, ba chiar sunt alimentate de nedreptăți și neajunsuri.
Cu cât ești mai necăjit, cu atât ai mai mare nevoie de o icoană cu Sf. Paraschiva și de speranța că undeva, cineva îți poartă și ție grija. Tratament antidepresiv gratuit.
Pelerinajul pentru oameni de vârsta a treia e ca un festival pentru adolescenți. Te rupi de rutina propriei vieți, care în mod sigur nu dă pe dinafară de fericire, să petreci câteva zile pe drum, faci cunoștință cu oameni noi, explorezi Iașiul, care e un oraș superb, păcat că e atât de departe, și împărtășești trăiri intense cu o comunitate care împărtășește aceleași valori. Chiar cred că, pentru cei ce participă, experiența este superbă și memorabilă. Iar acești oameni au puține oportunități pentru experiențe superbe și memorabile.
Acum, că dorințele cu care te duci la Sf. Paraschiva se împlinesc sau nu? Când dorința e generică, de tipul „sănătate la tot neamul și să fie copiii cuminți”, știm că nici măcar cel care o formulează nu crede cu adevărat că tot neamul va fi 100% sănătos și că copiii nu vor scăpa o minge în curtea vecinului ciufut și antipatic. Iar când dorința e foarte specifică, de tipul „să intru la facultate cu medie mare”, omul învață și treaba se rezolvă singură.
Și care e faza cu moaștele?
Hai să recunoaștem odată pentru totdeauna că suntem o țară cu un apetit special pentru morbid. Când aud de tradiții locale de tipul: „La șapte ani după deces, se dezgroapă mortul și trupul e spălat cu vin” îmi vine rău. Dar localnicii fac asta, după care dau o petrecere veselă în amintirea defunctului, Dumnezeu să-l ierte.
Pe lângă faze de genul ăsta, o bucată de os veche de 1000 de ani și uscată e parfum. La propriu și la figurat.
Da, pelerinajul de Sfânta Parascheva e genul de eveniment pe care bunică-ta îl așteaptă așa cum aștepți tu Electric Castle, și fiecare aveți dreptul de două-trei zile de aerisire și relaxare. Bonus: ea se roagă tot pentru tine, pe când tu, de cum ai sărit în tren, uiți de ea și te concentrezi doar pe cât o să te distrezi.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.
***
Foto: Пакко
Sh*t They Say