Unfollow

-Nu mi-a plăcut nu ştiu ce postare a ta, şi am hotărât să dau unfollow.

-Oricum nu donai nimic pentru postările care ţi-au plăcut până acum, drum bun, cale bătută.

-Ce??? Nu ştii tu ce valoare inestimabilă are unfollowul meu?

-Ştiu că e o noutate pentru voi, toţi cei care vă credeţi cadoul lui Dumnezeu pe pământ, dar valoarea interacţiunii cu tine o decide celălalt, nu tu. Rămâne cum am zis, drum bun, cale bătută.

-Aşa îţi respecţi tu toţi cititorii?

-Nu. Doar pe cei care nu cotizează nimic, coroborat cu mare tărăboi legat de ce ar trebui eu să fac şi ce nu în mintea lor. Dar de ce te fwte pe tine grija legat de cum îmi respect cititorii, când tu deja ai dat unfollow?

-Mă simt adânc rănită în hemoroizi de un atare răspuns.

-OK, dar cum nu te numeri printre donatorii blogului, nu văd cum ce mă privesc hemoroizii tăi. Also, observaţie fină: Nu ai prea mult chef de tranca-fleanca pentru cineva care tocmai a dat unfollow?

-Followul meu era inestimabil, habar n-ai ce ai pierdut dacă am dat eu unfollow!!!

-Gen, nimic? Că mai postez o memă cu Şoşoacă urlând şi cu caption: Iar nu au Rudotel la farmacie şi fac alţi 50 de followeri noi şi mult mai puţin proşti decât tine?

-Acum ştiu şi eu cine eşti!

-Da, bitch. Sunt omul care se pişă pe tine cu jet. Şi dacă nu-ţi dau block, vei cotcodăci dând din aripi a importanţă până mâine dimineaţa?

-Cotcodac, cotcodaac, cotcodaaac.

Morala poveştii: Nu eşti aeroport, nu e nevoie să-ţi anunţi plecarea. Şi chiar şi în aeroport, avioanele anunţă şi pleacă, nu fac circ interminabil aeroportului că nu e răpus de durere la plecarea lor.

***

Vrei ca unfollowul tău să conteze? Fă-ţi simţită relevanţa pe Paypalul blogului.