Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.
Şi misiva de data asta:
Dragă Lorena,
Am o maaaare dilemă.
Oare contează chiar aşa de mult felul în care ne îmbrăcăm ca femei?Bine, ştiu că răspunsul e da. Dar mă refer în contextul următor: când se pune problema dacă un tip îşi doreşte o interacţiune cu tine sau nu.
Pentru că uite în ce situaţie am fost pusă: am vorbit câteva luni cu un tip de 24 de ani, eu având 18. Tipul avea o bază materială destul de bună, datorită părinţilor. Eu provin dintr-o familie cu venituri modeste.
Şi efectiv am început să mă simt prost pentru că se uita chiorâş la cum mă îmbrac sau la alte detalii de genul, care ţin de starea materială. Şi m-a durut, pentru că eu am ţinut la persoana respectivă pentru tot ce a însemnat şi pentru discuţiile sănătoase şi frumoase pe care le-am purtat.
Într-un final, ne-am despărţit şi am rămas cu impresia că nu am fost destul de elegantă şi emancipată în acel mod pentru el.
Efectiv, mă simt aiurea pentru că încă nu-mi pot permite nu ştiu ce haine, deşi lucrez cât pot şi vara, şi în alte contexte. Dar atât de mult cântăreşte pentru un bărbat chestia asta? Mulţumesc anticipat, indiferent dacă vei citi asta sau nu.
Te îmbrăţişez.
X.
Dragă X.,
Şi eu sunt o fată dintr-o familie săracă. Şi ştiu exact cât de nimicitor moral e sentimentul că toată lumea din jurul tău arată ca o armată de fotomodele, iar tu pari extrasă din tomberon. E un sentiment care m-a urmărit tot liceul şi prima parte a facultăţii. Dar guess what: e cazul să-ţi extragi capul din anus şi să ridici fruntea sus, pentru că nu hainele fac pe om.
Acum mă îmbrac absolut hidos în anumite momente, deliberat, şi lumea tot mă întâmpină de parcă a venit Angelina Jolie în vizită, şi asta dintr-un motiv foarte simplu: oamenii care ţin sincer la tine au o profundă durere în partea dorsală legată de cum eşti îmbrăcat. Iar eu o fac special să-mi anihilez total complexul fetei sărace, o stare ale cărei cicatrici încă mă marchează.
Realitatea e că oamenii care ne sunt dragi pot veni în blugi, în trelingi, în saci de rafie, în ce vor ei, şi tot ne sunt dragi. Cu condiţia să, you know, NE FIE DRAGI.
Am avut un tip cu bani în perioada aia. S-a luat de nu mai ştiu ce bluză care, săraca, albise pe la cusături de atâtea spălări. Dar eu, care mă chinuiam cu facultate şi cu job, strict pentru a supravieţui în Bucureşti, pentru că ambii mei părinţi îl luaseră pe “n-am” în braţe – şi ajunsesem la un nivel de oboseală fizică şi morală în care nu aveam energie de arfe şi băşini de oameni cu bani, incapabili să priceapă că din costul unei poşete fancy tu mănânci două săptămâni şi plăteşti şi căminul, şi i-am tăiat-o cam brutal:
-OK, dacă ai să-mi faci cadou una mai bună, sunt deschisă. În fond, tu ai bani şi eu nu.
Băiatul a tăcut.
-Da, a zis el.
În ziua următoare, era la uşa mea cu un sac IMENS de bulendre cu eticheta pe ele, cămăşi, tricouri, pantaloni, fuste. Vreo trei nu mi-au venit, am fost să le schimbăm. Dar n-am mai avut plângeri legate de vestimentaţie pe următorii trei ani.
Punctez: ăsta era un băiat care mă iubea. Şi mă iubea prin fapte şi acţiuni, nu prin baliverne şi discuţii sănătoase. Ceea ce vă recomand şi dumneavoastră.
Acum, dacă ăla are bani, ştie că tu ai o familie nevoiaşă şi munceşti ca turbata pe mărunţiş, şi nu sare să te ajute, există trei posibilităţi.
a) E un individ egoist şi un zgârcă. Ai nevoie de genul ăsta de partener în viaţa ta? God, no. Acum plângi, că l-ai iubit, dar pe termen lung, ai evitat o relaţie unilaterală şi plină de suferinţe.
b) He’s just not that into you. Nu suficient încât să-i pese. Adică da, îi pasă să nu fie văzut pe stradă cu una îmbrăcată lame, dar nu îndeajuns încât să facă ceva în privinţa asta. Din nou, ai nevoie de genul ăsta de partener în viaţa ta? God no etc. – read above.
c) Tot acest interes al lui pentru feşăn îmi sună suspect. Sigur e atras de femei? Să nu cumva să fi vorbit cu tine de ochii părinţilor şi ai facultăţii, dar el în secret îşi dădea dates pe Grindr, unde nu pierdea timp cu discuţii sănătoase şi frumoase.
Şi nu, nici să fii o barbă nu-ţi doreşti.
Rezumând: hainele urâte sunt mai mult problema ta decât un punct de deranj pentru oricine altcineva. Relaxează-te, înconjoară-te de oameni care te iubesc şi, pas cu pas, investeşte în looks mai îngrijite. Ca prim pas, două sacouri, două cămăşi, o pereche de blugi şi una de pantaloni de stofă. Astea, purtate prin rotaţie, îţi dau un look urban acceptabil pentru orice siluetă.
Şi dacă un prost se uită mai degrabă la hainele tale decât la tine, NU pierde timp cu el. În general, NU irosi timp cu genul de mascul care-şi găseşte satisfacţie din a te face să te simţi insuficientă şi nesigură.
Ăla care te iubeşte e la uşa ta a doua zi cu toată Zara, Bershka şi H&M. Fără să i-o ceri tu.
Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.
***
Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Oh, imi amintesc cum ma simteam in clasele 5-8, cand eram atat de prost imbracata fata de colegele mele de bani gata…
Abia cand am inceput sa muncesc si am avut bani sa imi cumpar ce haine vreau, am inteles cat de putin conteaza, de fapt hainele….
exaaaaaaaaaaaaaaaaaaact.
Ok. Ca purtator de puta pot sa raspund cititoarei: ne doare in pula. Ma ierti. Daca are omul ce vorbi cu tine, esti ok indiferent de haine. Maxim vei fi ciudatica si atat. Daca arati bine, ai o fata draguta si tate mari, chiar nu mai conteaza. Poti sa fii si in “tzitzanadragi” rupti si patati ca NI SE RUPE.
Na. Gata cu sinceritatea ca rade nevasta-mea de se pisa pe ea.
Asta am constatat şi eu. Şi cu bărbaţii deştepţi, şi cu femeile deştepte. Dacă ai ce vorbi, îi doare în organul genital de cum eşti îmbrăcat.
Si mai e o chestie. Toti barbatii crescuti cu povesti clasice, gen Andersen, au acelasi vis secret: sa gaseasca o Cenusareasa si astfel sa devina un print. Mai din rahova, mai agricultor, mai burtos, dar printul cuiva.
Pe scurt: Daca banii lui nu circula, ala nu e barbat pe care sa te bazezi.
A, si pe cei cu barba de patriarh dar epilati pe tot corpul, cu gleznutele la vedere , care beau bauturi fistichii si discuta vorbe goale cat e ziua de lunga, noi astialalti nu-i consideram barbati. Just so you know.
S-a consemnat. :))