Acum câteva săptămâni, v-am prezentat blogul unui motan simpatic, cu blană lungă şi cu ochi albaştri. Un animăluţ răsfăţat, iubibil, nesfârşită sursă de boacăne şi tandreţe, ca toate pisicile.
Scris din perspectiva motănaşului, blogul Jurnal de motan reflectă micile peripeţii ale cotidianului, amplificate şi dramatizate. Nu, nu e o exagerare. Mâţişorii sunt drama queens ai lumii animalelor. De cum se aude, să zicem, o voce în hol, pisica tresare şi începe să fixeze cu stăruinţă uşa de la intrare, mişcând din mustăţi, cu coada ridicată. De cum dai drumul aspiratorului, animala sare pe dulap, cu spatele arcuit, holbându-se la gadgetul pervers şi diabolic de parcă s-ar aştepta să-l scuipe din clipă în clipă pe AntiMotan.
Mi s-a spart o singură dată o ţeavă la bucătărie. Evident, pisica a sărit pe masă şi a început să hăulească lugubru, a jale. E de menţionat, a mea e mai vocală decât imperialul Mikado. Animalele ajung să semene cu stăpânii. 🙂
Chiar dacă nu percepi dezastrele domestice prin filtrul hiperbolizant al sensibilităţii pisiceşti, e enervant oricum să ţi se defecteze electrocasnice, să ţi se spargă ţevi, să ţi se scurtcircuiteze instalaţiile, când tu ai o agendă tight şi o viaţă profesională şi personală solicitantă. De aceea, Volksbank propune o soluţie eficientă şi la îndemână.
Detaliile despre Serviciul de Asistenţă Home & Care de la Volksbank, aici.
superbe amandoua, si vocea, si altetea sa imperiala.
Strongly agree. 🙂
Matrixe, acu am văzut salutul tău la postul ăla. Da, eu sunt, tot Nea. icsul din coadă l-am băgat de nevoie, wordpressul nu-mi dădea acces uneori. Dacă aş avea pana Lorenei, i-aş ura aceluia nişte chestii.
Pe puntea aia n-am mai urcat de mult, prea au bătut-o vînturile.
Tu pe unde mai umbli?