Un lucru pe care nu mai suport să-l văd online, pe grupuleţe sau chiar pe pereţi, e următoarea întrebare: Salut, bebeluşului meu i-au ieşit bube roşii pe funduleţ, ce tratament recomandaţi? Şi diverşi oameni, mai mult sau mai puţin habarnişti, mai mult sau mai puţin făcători pe deştepţii, mai mult sau mai puţin miştocari: Păăăi căcaţi-vă în sus şi ungeţi-l cu ce cade. Sau: Ziceţi tatăl nostru de cinci ori. Sau Ieşiţi în grădina blocului, culegeţi a cincea buruiană pe dreapta şi faceţi infuzie.
Iar când simptomele pe care le descriu solicitanţii de poveţe sunt chiar grave, te întrebi ce au oamenii ăia în cap.
De ce ai întreba păreriştii de pe net ce să faci, în loc să consulţi un om care îţi poate da tratament de specialitate?
Da, ok, şi motanul meu a avut diverse probleme de sănătate, iar când l-am adoptat, nu cunoşteam niciun veterinar, pentru că înainte de el, nu avusesem nevoie de unul. Şi am întrebat şi eu netul. Dar nu “ce să fac dacă îi ies bube pe c*r”, ci “aveţi cumva o recomandare de veterinar implicat şi sufletist, care să urmărească însănătoşirea animalului, nu să-l ţină bolnav pentru a mulge de bani stăpânul”.
Pentru că postez cu regularitate content despre motan, se mai trezesc câte unii să mă întrebe şi pe mine: Ce recomandaţi dacă nu mănâncă / nu se cacă / se cacă cu stropi / se cacă prea uscat?
UN MEDIC, asta recomand. Un om care ştie meserie.
Ce recomandaţi dacă mi-au ieşit bube nu ştiu de care, în special în anul în care variola maimuţei face ravagii prin lume?
UN MEDIC.
Ce recomandaţi dacă…
Singura recomandare de bună credinţă pe care o poate face cineva dacă descrii probleme de sănătate e să apelezi la omul care are o diplomă care îl califică să le trateze.
Dacă ai un job de opt ore, ai asigurare medicală, deci ai dreptul să alegi un medic de familie. Poţi cere recomandări de medici, aşa cum eu am cerut – şi am primit recomandări de veterinar. Medicul ăla de familie e omul care să-ţi spună în mod competent ce să faci dacă îţi ies bube purulente. Sau să îţi dea trimitere, dacă el, ca generalist, nu poate rezolva problema.
Şi mai e un aspect. Dacă tu ţii neapărat să fii bou ignorant pe propriile bube, e total alegerea ta. Eşti adult, responsabil, şi dacă vrei să aplici toate băbismele care să agraveze problema în loc s-o rezolve, your body, your choice.
Dar copiii şi animalele sunt fiinţe vulnerabile, cu corpuri mai fragile decât al tău. În cazul lor, mersul la medic / veterinar e nonnegociabil. Să laşi sănătatea lor pe brainfarturile lui gigel de pe net e o dobitocenie.
“Dar n-am bani”.
Dacă n-ai bani, fă doar copiii şi adoptă doar animalele pe care le poţi întreţine fără să te scârţăneşti şi fără să le pui în pericol.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
“Dar n-am bani” este fix argumentul imbecilului care isi ia caine, crezand cu tarie ca o coaja de paine si un vas de tabla cu apa statuta este suficient pentru a trai. Tot ei sunt aia care zboara in strada aceste suflete cand se imbolnavesc sau raman gestante (ca de, e scump sa-ti sterilizezi animalul, si este pacat de la Dumnezeu, maica), iar altii cu empatie alearga cu ei pe la cabinete veterinare, desi nu este obligatia lor. Asa si cu copiii. Ii fac si pe urma se martirizeaza si au pretentii sa-i spele la cur la batranete, dar ei abia au facut minimul necesar pentru ca acel copil sa existe (lasand la o parte abuzul, care este un specific al familiei traditionale romanesti).
Referitor la medic, s-a propagat in ultimii 20-30 de ani ideea ca un doctor este mai capabil sa te omoare decat sa te vindece; Pandemia nu a facut decat sa amplifice aceasta credinta de cacat, desi noi nu suntem ca americanii, care se indatoreaza pe viata daca sufera de boli cronice.
Imi este scarba de toti indivizii care au in grija suflete pentru care depun efort doar pentru a le tine in viata. Eu nu le-as mai permite sa aiba grija nici macar de o rama.
doamne, m-a uns pe suflet comentariul ăsta.
Vezi ca pe xxxxxx[punct] ro ai un ditamai articolul dedicat, in care esti facuta albie de porci. – “Suflet de xxxxxxx”. FYI.
nu. chiar nu am timp de toţi labagiii.
Şi ca idee: dacă vezi ceva ce te deranjează despre mine, nu îmi mai aduce la cunoştinţă. Nu se coboară Lorena Lupu să se bage în seamă cu toţi nimenii cu bloguri de 5 cititori.
Pe tine te deranjează, poartă tu dialogul. Habar nu aveam că există ceva cu acest nume până nu mi-ai semnalizat tu, şi probabil că o să uit în următoarele cinci minute.
Şi recomand să te laşi de sportul ăsta de babe bârfitoare: plimbatul căcatului de colo până colo.
Există O Lorena Lupu şi 46890 de gigei mediocri care o latră. Aşa a fost de când mi-am făcut blog şi nu o să se schimbe acum. Dacă gigelul nu latră cu nume şi prenume, să-l pot da în judecată pentru calomnie, ci sub protecţia convenabilă a anonimatului, mă piş pe el şi pe mă-sa.