Supravieţuitor, nu victimă

După o pauză pricinuită de lipsa de timp, de nişte probleme private şi de un cumul de factori, voi relua podcastul Ce mă enervează azi. Şi pentru că un topic care îmi pricinuieşte enervare continuă e abuzul la adresa femeilor, episodul va fi cu Larisa Butnariu, unul dintre cei mai implicaţi activişti pentru drepturile femeilor pe care îi cunosc.

Vorbind despre experienţa ei cu traficul de persoane, am folosit în câteva locuri termenul de victimă. Pentru că mă gândeam la toate formele de înjosire şi brutalizare, fizică şi morală, pe care le îndură persoanele traficate de la agresorii lor.

Larisa, fată delicată, nu m-a corectat în înregistrare, deşi aş fi apreciat s-o facă. M-a corectat după. Mi-a spus:

Te rog, nu mai folosi termenul de victimă. Foloseşte termenul de supravieţuitor. Muncesc cu toate fetele de care mă ocup, să le fac să înţeleagă că nu sunt victime, ci supravieţuitori.

Am înţeles şi mi-am cerut scuze.

A fi victimă şi a rămâne victimă presupune a lăsa abuzul pe care l-ai îndurat să-ţi definească viaţa şi identitatea. V-am povestit de maică-mea care, la 30 de ani după ce a divorţat de taică-miu, chit că ăla nu a supărat-o cu absolut nimic după divorţ – sigur, nu şi-a plătit pensia alimentară, dar aceasta putea fi revendicată legal, şi dacă nu lupţi pentru drepturile care-ţi sunt prejudiciate, ai parte din vină pentru prejudiciu, de vreme ce te-ai complăcut. Dar strict pe partea de hărţuire telefonică, verbală, fizică, probleme post-divorţ, pe care le experimentează multe femei, taică-miu a fost civilizat, şi-a văzut de ale lui, nu a împiedicat-o în nimic ce şi-a propus şi nu i-a creat nicio neplăcere.

Şi totuşi, 30 de ani mai târziu, ea se văicărea în continuare că a înşelat-o şi că a trebuit să divorţeze şi că i-a ruinat viaţa, de parcă nu ar fi fost responsabilă de viaţa ei proprie din momentul în care judecătorul i-a declarat oficial pe cont propriu.

Asta e mentalitatea de victimă încremenită în proiect şi e un pericol pentru fiecare dintre noi, indiferent de gravitatea abuzului suferit.

Şi da, abuzurile suferite de persoanele care au trecut prin experienţa răpirii şi a coerciţiei de a face sex cu străini sunt absolut teribile.

Mentalitatea de supravieţuitor se concentrează pe modul în care te ridici din noroi. Pe refuzul de a pune semnul egal între ce ţi s-a întâmplat, sau ce ţi se întâmplă chiar acum, şi tine ca om. Mentalitatea de supravieţuitor e cea care spune: “Eu pot crea o lume mai bună pentru mine şi iată ce am de gând să fac pentru asta”.

Indiferent cât de jos ai căzut, tu-supravieţuitorul ştii că poţi, şi ştii că vrei, să îţi regăseşti puterea, libertatea şi dreptul la o viaţă împlinită şi fericită.

Victima stă să se vaiete, supravieţuitorul identifică soluţii.

Victima foloseşte văicăreala să mai stoarcă nişte milă, supravieţuitorul merge înainte şi concentrarea lui e pe modul în care ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi, pentru că mila îl insultă şi vrea să inspire respect.

E ok să asimilezi un abuz şi să îţi identifici statutul de victimă. Dar din secunda în care o faci, concentrează-te pe supravieţuire.

Aşa vei trece prin loviturile vieţii (aka ale ticăloşilor din viaţa ta, şi uneori propriile tale prostii, pentru că de multe ori suntem propriii noştri ticăloşi) cu fruntea în sus şi vei deriva putere, nu umilinţă.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.