Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată remunerată.
Subliniez: dacă nu vrei să scriu despre, nu-mi trimite o poştă a redacţiei cu amendamentul “dar vreau răspuns privat”, după ce am citit un întreg roman fluviu. Există două opţiuni: vrei formatul ăsta, sau îmi recompensezi timpul. Merci de înţelegere.
Scrisorica de azi spune aşa:
***
Dragă Lorena,
Îmi plac mult sfaturile pe care le dai fanilor, şi m-am gândit să te întreb ceva:
Am cunoscut recent un tip, nu arată rău, îmi place în linii mari cum gândeşte, avem conversaţii interesante când sunt acasă şi am timp. Dar mi se pare extrem de stresant când iau decizii care nu-i convin, de exemplu, dacă nu vreau să ies într-o seară în care vrea el să iasă, sau dacă nu vreau să merg undeva unde îşi doreşte el să meargă. Insistă foarte mult, şi am senzaţia că trebuie să mă justific obositor de mult şi să tot răspund la multe, multe, MULTE întrebări de baraj. Eu sunt genul care, dacă ai o problemă sau pur şi simplu nu ai chef să ieşi în ziua aia, înţelege şi iese cu o prietenă, sau iese singură, nu stau să agasez pe nimeni cu diverse observaţii şi insistenţe. Ce pot face să primesc acelaşi lucru la schimb?
Hugs xoxo,
X.
***
Dragă X.,
Sunt oameni crescuţi în răsfăţ, care sunt obişnuiţi să li se facă toate poftele. Aceşti oameni nu iau un refuz ca pe un refuz, ci ca pe o provocare. Excitaţia începe abia când întâlnesc un „nu”, şi pentru ei e amuzant să te perpelească la foc mic, până storc „da”-ul din tine. Şi deşi am avut şi eu, pe când eram puştoaică, o frustrare nemărturisită pe exact aceeaşi problemă, şi anume, de ce nu oferă oamenii ceea ce primesc, mi-am dat seama între timp că oameni cu experienţe, caractere, background-uri şi mentalităţi diferite pot considera că lucrurile pe care le primesc sunt neinteresante, sau nu valorează nimic, sau se cuvin de la sine, de aceea e nevoie de comunicare pentru a vedea cine ce îşi doreşte să primească şi ce îşi doreşte să ofere.
Poate pentru iubi e neinteresant faptul că nu insişti şi laşi totul după cum vrea el. Poate că, dacă îi place atât de tare să te frece la icre, şi-ar dori la rândul lui o femeie care să-l frece la icre şi să se lupte pentru „da”-uri, iar asta l-ar face să se simtă băgat în seamă.
Sau poate că are mentalitatea aceea tradiţionalistă toxică: femeia e obligată să accepte tot ce decide bărbatul, pentru că el e şeful, prin urmare, deciziile ei nu contează iar ale lui trebuie să fie impuse. Caz în care recomand să fugi mâncând pământul, pentru că genul ăsta de bovină cornută te poate duce pe culmile exasperării, iar relaţia va fi extrem, dar extrem de toxică.
Dar poţi afla răspunsul pe căi simple: prin comunicare directă. Întreabă-l.
Preferabil pe calm, că dacă începi să ţipi ceva de genul „de fiecare dată insişti etc.” când e deja ofticat de refuz, riscaţi să vă certaţi treizeci de minute, să vă daţi block reciproc şi să nu mai vreţi să aveţi de a face unul cu celălalt.
Îi explici frumos că ai dreptul la opţiunile şi preferinţele tale, că îţi doreşti să fie respectate, aşa cum le respecţi tu pe ale lui, şi îi spui că vrei ca un „nu” să fie luat ca atare, fără f*tere la icre. Pentru că insistenţele încep să te irite din ce în ce mai tare şi, prin urmare, îi dai un timp să-şi conştientizeze şi să-şi schimbe comportamentul, sau vă despărţiţi prieteni.
Nu te laşi intimidată de anumite tentative de divagaţii, încercări de „dar şi tu nu ştiu ce” – nu, discutăm ce fac eu cu altă ocazie, tema discuţiei de azi sunt insistenţele tale când eu am spus clar N şi U şi alte vrăjeli de doi lei. Get your point across cât se poate de ferm şi de asertiv, să priceapă că e o problemă şi nu un moft, pentru că altfel nu vei avea relaţia pe care o vrei.
Din acest punct, depinde. Dacă e extrem de prost, va trece peste discuţia asta ca acceleratul prin Dârste şi o va ţine pe a lui, caz în care îi retezi insistenţa cu „am spus NU şi subiectul e închis”, iar dacă o ţine pe a lui, nu mai răspunzi pur şi simplu.
Dacă are o fărămă de inteligenţă emoţională şi empatie, o să încerce să se schimbe, şi atunci, e a keeper.
Nu-l cunosc nici pe el, nici pe tine, deci nu ştiu finalitatea, dar singura cale spre a obţine ceea ce vrei e să pui problema direct. Nu mai aştepta ca oamenii să citească gânduri şi să ghicească dorinţe. Dacă puteau, azi nu mi-ai fi scris acest mail.
Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Eu vad situația mult mai grav de atât pentru ca been there. Asta e doar începutul. Nu e vorba doar de diferențe de opinie si caracter. Eu cred ca iubi e un mic narcisist si începe sa isi arate adevarata fata, relația fiind la început. Urmează controlul telefonului, întrebări despre colegii/ prietenii masculi si eventual sa ii ceara sa renunțe la ei (ce-ti trebuie x/y când ma ai pe mine?), controlul timpului, apeluri si mesaje toată ziua, cerut de parole, mici critici ici colo pe motiv ca are nevoie de mici improvement-uri, care mai apoi devin constante, ii va critica si familia, si prietenele (nu ai nimic bun de învățat de la ele, eu trebuie sa te învăț tot). Plus urmărire peste tot, o sa rasara si el de undeva când are ea vreun team building, când iese cu vreo prietena, când se duce la sala etc. BTW, ce sa cauți la sala între atâția musculoși? :)) Obiectivul e sa o lase fără sistem de suport si sa ii distrugă stima de sine ca sa o poată abuza psihic. Poate la fel de mult insista si in pat, ceea ce e de fapt abuz sexual. Între toate astea, o sa ii spună cât de mult o iubește si cum doar el ii vrea binele si doar el face si drege. Cum si-ar da el si viața pentru ea. Multe fete pică in plasa, e ușor. Pare ciudat ce spun, dar mai vorbim peste câteva luni. Sfatul meu: run away and don’t look back.