Ghidul de garderobă cool al adolescentului sărac

Scrisoarea de ieri, recunosc, a mişcat ceva în mine. De aceea nici n-am aşteptat s-o postez luni, ci am răspuns chiar în ziua în care am primit-o. A trezit în mine amintirile copilului mereu ruşinat să fie cel mai cheap, cel mai jerpelit şi cel mai sărăcăcios dintre semenii lui.

Să fii rupt în kuhr e o condiţie. O condiţie care trece dincolo de haine şi ţi se infiltrează până-n suflet. Mai ales când eşti adolescent, şi eşti extrem de vulnerabil, iar validarea colegilor şi a celor de vârsta ta e mai presus de orice. E îngrozitor să se ţipe la tine “n-am bani” şi să te duci, la început de an, în aceeaşi încălţăminte în care ai participat la festivitatea de închidere.

Da, acum pare o prostie. Însă la 15, 16, 17 ani, umilinţele de acest fel, ruşinea că nu corespunzi, sentimentul că eşti paria îţi macină sufletul şi îţi induc răni pe care nu le uiţi niciodată.

Hai să discutăm câteva tips and tricks care pot fi aplicate, să arăţi ceva mai bine şi să te simţi mai bine decât m-am simţit eu.

A. Primul şi cel mai important pas: nu încerca să-i concurezi sau să-i impresionezi pe bogătaşii clasei sau ai grupei de facultate.

Pentru ei, e aşa: Mami, vreau şi eu o mie patru sute de euro să cumpăr geaca asta fabuloasă de la Versace. (Foto deschidere).
Apoi, între colegi: lumeeee, mi-au dat părinţii bani şi uite ce Versace original port eu.

E simplu să zici: wow, ce chestie. E natura umană. Dar nu e cazul să cazi în această capcană.

Ai tăi poate n-au văzut o mie patru sute de euro la un loc în viaţa lor, şi nu e o ruşine decât dacă alegi tu să fie. Asta e situaţia. Cine vrea să fie prieten cu tine, să te ia cum eşti, cine se ghidează strict după ce branduri porţi să rămână cu brandurile.

Trebuie să fii conştient de lucrurile pe care eşti tu bun, şi să fii sigur pe tine şi pe valoarea ta de om. Obiectele sunt simple obiecte, indiferent dacă dai pe ele 30 de lei în Obor sau 1400 de euro pe site-ul oficial Versace.

B) Caută, pe cât poţi, să-ţi rotunjeşti bugetul. 

Eu eram bună la meditaţii încă din clasa a şaptea, pentru că aveam acest talent de a transmite clar informaţie. Şi, pentru că eram bună şi la matematică, am reuşit să ajut doi corigenţi să treacă în vară cu 7, respectiv 8, şi nu doar asta, dar să înceapă să le placă să ştie lucruri, să nu se resemneze a fi proşti.

După aceea, oamenii s-au adus singuri.

Vezi ce ştii să faci şi cere bani pentru ceea ce ştii să faci. Poate ştii să confecţionezi chestii hand-made. Le faci o pagină de Facebook şi le vinzi. Poate înveţi să repari lucruri. Poate faci curat repede şi bine, şi îţi oferi serviciile prin bloc mai ieftin decât o tanti profesionistă. Vezi exact ce skilluri poţi să valorifici.

Unii te vor lua la perdaf că vrei să fii plătit pentru munca ta. Ăstora le vom spune în cele ce urmează “kknarii pluii” şi îi vom ignora. Nu te teme, uite, eu sunt ditamai femeia, am un site care are 3.000 – 5.000 de vizite pe zi, şi încă vin unii să îmi ceară să scriu gratis despre ce vor ei, să fac gratis asta şi să fac gratis aia, de parcă mă câştigaseră la belciuge. Şi unii dintre aceşti unii au ditamai firmele, deci ar avea de unde.

Acceptă mocangiul scârţan ca pe un dat şi ţine-l la distanţă.

Iar dacă înveţi bine şi ai note bune, poţi chiar să iei bursă la şcoală. De ce nu? Măcar beneficiezi la maximum de educaţie şi iei şi bani.

C) Gândeşte care ar fi stilul potrivit personalităţii tale. 

Unora le place sport. Altora în stil office, cu pantaloni şi sacouri. Altora multicolor. Sunt fete foarte feminine, cărora le plac fustele şi rochiile. Uită-te la poze pe net şi caută să te defineşti în funcţie de ceea ce vezi. Un om cu stil va şti să potrivească cele mai ieftine piese în aşa fel, încât să pară haute couture.

D) Evaluează de ce ai concret nevoie pentru o garderobă minimalistă.

Tricouri sau cămăşi. Blugi pentru purtat casual şi pantaloni de stofă pentru ocazii festive. Rochii de vară, dacă eşti fată. Pulovere. O geacă, sau un sacou.

Vezi ce ai deja, şi vezi ce ţi-ar lipsi. Fă inventarul ăsta cu o foaie în mână, după ce îţi iei ţoalele la rând şi vezi ce ţi-a rămas mic, ce s-a urâţit de la spălări repetate şi ce e încă de actualitate. Dă mai departe sau vinde ce nu ţi-e bun şi rămâi strict cu haine care arată bine pe fizicul tău de acum.

E) Ia un metru de croitorie şi măsoară-te. 

Un prim pas în calea fericirii e să ştii dacă eşti S, M, L, XL, sau 36, 38, 40 etc. Pentru ca, atunci când mergi să faci cumpărături, să te orientezi după măsuri, să probezi doar haine potrivite pentru tine.

Ştiu, e de râs, dar mie nimeni nu mi-a explicat chestia asta până la 18 ani, când am plătit o tanti croitoreasă din bloc să îmi facă o ţinută specială pentru festivitatea de încheiere a liceului. Da, a fost prima oară în viaţa mea când m-am simţit smuuuug şi cool. I-am explicat situaţia de acasă şi a şi lăsat la preţ.

Ea mi-a explicat că eu sunt M, respectiv 40, şi că asta trebuie eu să caut când probez haine.

D) Ia secondurile la rând.

Când eram eu jună, era o ruşine. Dar de când piesa asta a luat toate premiile muzicale posibile, secondul a fost validat cultural şi artistic.

 

Adeseori, în seconduri, la târguri de vechituri şi în garage sales găseşti, la preţuri absolut incredibile, haine de brand. Sau haine care nu-s de brand, dar arată într-un fel. Sigur, e de umblat, dar merită. Le speli, le perii, şi sunt ca noi.

Ideea e că, în secunda în care începi să cauţi, nu te orientezi după ce are preţul mai mic, ci, conform schemei tale de acasă, la lucrurile de care ai tu nevoie pentru o garderobă cu sens. Nimănui nu-i trebuie cincizeci de cămăşi sau optzeci de tricouri. Asigură-te că esenţialele sunt acoperite, că ai palton / geacă  pe măsură, cămăşi / pulovere pe măsură, minimum doi – trei pantaloni şi două – trei fuste pe măsură, încălţăminte sport şi de stradă, apoi poţi să dezvolţi.

Pentru început, gândeşte strategic şi alege cu cap.

E) Descoperă merceriile de la tine din oraş. 

Astea-s locuri unde se duce tanti croitoreasă să cumpere năsturaşi decorativi, danteluţe, mărgele, paiete, sclipiciuri şi multe farafastâcuri care dau un oomph în plus hainelor pe care le face.

Iei o cămaşă simplă, albă de la second şi o poţi decora tu cu mâna ta, s-o faci să pară creaţie de designer.

Care stai în sectorul trei, Titan, uite merceria de unde îmi cumpăr eu brizbrizuri. Nu, nu mi-au plătit publicitate.

F) Bagă-te în seamă cu croitorul / croitoreasa din vecini. 

În calitatea ta de copil sărac, n-ai cine ştie ce bani de petreceri. Drept care, nu te invită nimeni. Ai opţiunea să stai pe Facebook să freci lista la icre cu “cf” de care n-are nimeni timp, sau să înveţi ceva util. Te duci la tanti şi îi spui că vrei să o ajuţi şi să înveţi de la ea, pentru că ţi se pare interesantă meseria. Şi pentru că n-ai bani de haine şi vrei să înveţi.

Există o şansă solidă ca tanti să fie o miloasă şi o sufletistă, şi să te înveţe să pui fermoare, tivuri, chestii simple, să rămână ea cu croitul pieselor mai complicate pentru cliente mai cu bani. Şi în timp, să îţi dea şi ţie cotă parte din câştig.

Şi chiar dacă e vacă şi nu face asta: o dată ce ştii să pui fermoare, tivuri şi alte chestii simple, ţac bileţelul pe uşa blocului: Ajustări croitorie: 10 lei.

Meseria, dragi copii, e brăţară de aur. O să-mi mulţumiţi mai târziu.

G) YouTube, YouTube, YouTube… 

Ai pe YouTube tutoriale la ce vrea inimioara ta, de la grădinărit la învăţat suedeza, şi desigur, şi tutoriale dedicate temei noastre de azi.

Exemplu:

Netul nu trebuie să fie doar sursa ta de pierdut vreme. Poate fi sursa ta de acumulat informaţie.

H) Ai grijă de hainele tale. 

Vezi eticheta de pe ele. Care se spală la maşină, care de mână. Care la 30, care la 40, care merge la toate temperaturile. Perie-le des, să le menţii curate şi să îndepărtezi praful şi jegul, care uzează teribil textilele.

I) Accesorizează ieftin. 

Ia o ţinută super banală, adaugă-i o eşarfă sau un şal colorat cumpărat la 5 lei la ultimul garage sale şi deja arată a altceva. Fă-ţi un stoc de chestii uşoare care să fluture după tine şi nu se prinde nici naiba că porţi de o săptămână acelaşi sacou.

J) Organizează #RecycleParty pe social media sau chiar la tine în şcoală. 

Când aveam 18 ani, sărăcia mi se părea un stigmat şi o ruşine. Discutând retroactiv cu oameni care mă tratau pe atunci cu răceală, aceştia mi-au zis sincer: Habar n-am avut prin ce treci.

Identifică-i pe ăia la fel de amărâţi cum eşti tu, şi explicaţi-le celor mai bine situaţi că, decât să-şi arunce hainele pe care aceştia le schimbă oricum des, că se plictisesc, mai bine le dau mai departe acelora din clasă care nu au ceva frumos de îmbrăcat.

Aşa, beizadelele învaţă că nu toată lumea o duce pe roze, copiii săraci îşi verbalizează lipsurile şi frustrările, în loc să le acumuleze şi să se afunde în disperare nemărturisită, şi toată lumea a contribuit cu ceva la binele comun.

Dacă sunteţi unii din Bucureşti interesaţi de o astfel de acţiune la voi în şcoală sau facultate, mă ofer să fiu prezentatorul evenimentului.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. RB says:

    acum vreo doi ani m-a prins o invitatie la o cununie cu buzunarele goale….ce rochie smechera mi-am luat dintr-un SH cu 30 lei, a fost atractia serii! m-am uitat pe youtube cum sa imi fac o impletitura fancy, sa nu dau bani la coafor, aveam niste sandale din alea care merg si la tinuta eleganta si la casual…si aia a fost!

  2. Lorena Lupu says:

    Bravo!

  3. ioana says:

    Am trecut si eu prin asta acum 15-20 de ani, si a fost principalul motiv de stres din adolescenta. Mai tarziu, cand am inceput sa lucrez si am avut un salariu destul de bun, am avut nevoie de 5 ani de cumparaturi impulsive (pana cadeau hainele cand deschideam dulapul) ca sa inteleg ca nu conteaza cate haine ai, dar conteaza daca se potrivesc cu stilul tau si cum stii sa le asortezi intre ele.
    Foarte bun articolul, mai ales ideea de la punctul J, nu m-as fi gandit niciodata la asta ca adolescenta.
    Sper sa le fie de folos cat mai multor fete, pe mine m-ar fi ajutat mult acum 15 ani.

  4. Iunia says:

    Ce ne-ar prinde foarte bine unora e numele unei croitorese bune (sau croitor) :).
    Din motive de piticanie trebuie sa imi modific aproape toate hainele pe care le cumpar si rezultatele sunt de cele mai multe ori mediocre. Am incercat vreo 5 croitori, dar se pare ca e greu de gasit un profesionist bun.
    Nume, sugestii?
    Multumesc 🙂

    • Lorena Lupu says:

      Întreabă şi tu prin vecini. Ai nevoie de un croitor care să locuiască pe aproape, nu de unul de la dracu din praznic.

  1. February 28, 2019

    […] scris acum câteva zile ghidul de garderobă cool al adolescentului sărac, care a făcut turul internetului pe lung și pe lat. Pentru că trăim vremuri grele, sunt multe […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: