Acum câteva zile a murit un tânăr de supradoză. Fost premiant, considerat un intelect strălucit. Înainte de el, un altul a cauzat două decese conducând sub influență. Tot așa, fost premiant, considerat un intelect strălucit. Cunosc persoane care aveau interacțiuni cu familia Pascu și erau sincer șocate de faptul că fiul se droga, aparent cu concursul părinților.
De ambele dăți, televiziunile și siteurile de știri au muls știrea de tot senzaționalul posibil, apoi au venit alte știri la rând, iar discuția a fost uitată. Chit că, poate chiar în timp ce eu scriu aceste rânduri, un alt fost premiant, considerat un intelect strălucit, își nimicește neuronii cu pastile interzise.
Consumul de droguri e un flagel care afectează societatea, și cum tinerii, mai ales adolescenții, sunt cea mai naivă și expusă pătură socială, consider că discuția trebuie continuată. Statul o să mai tipărească niște pliante cu sloganul Drogurile sunt rele, fii bun și nu te atinge de ele, copiii o să se șteargă cu ele la locul umbros și vom pierde iar și iar tineri care ar putea ajunge departe, pentru că nu știm să-i ținem în siguranță.
Deci, în loc să așteptăm să facă statul lucruri, hai să ne gândim ce poate face un părinte pentru copiii lui.
1. Fă-l conștient de pericol.
Exact ca în cazul exploatării s*xuale, multe situații derivă din insistența părintelui de a refuza educația s*xuală și a insista să mențină copilul într-o stare de inocență, aka ignoranță paralelă cu realitatea. „Hai să mimăm că s*xul și drogurile nu există, și sigur totul va fi ok.”
Uhm, nu. Multe situații de abuz derivă TAMAN din conjuncturi în care tu mimezi că pericolele nu există, iar copilul, fără să știe despre ce e vorba, ajunge victima loverboy-ilor sau traficanților de dr*guri, care îl copleșesc cu iubirea sau prietenia, apoi îl corup. Și până te dezmeticești tu, adolescenta ta e în Italia la produs sau bagă în venă un cocteil de substanțe de lasă medicii cu gura căscată.
Trăim într-o lume plină de pericole. Faptul că toți suntem pe net și ne poate tehnic contacta oricine dorește să se bage în seamă cu noi înseamnă că fiecare dintre noi e expus oricând la orice. Cea mai eficientă armă de prevenire a dezastrului e CONȘTIENTIZAREA.
Explică-i copilului care sunt diferitele tipuri de dr*guri, ce efect au asupra organismului și asupra integrării sociale a persoanei dependente, arată-i exemple, chiar și celebrități. Se tot vorbește despre vestitul Club 27, muzicieni talentați care au murit la 27 de ani pentru că băgau cocaină de parcă era zahăr pudră, dar nu se vorbește despre faptul că, la 27 de ani, oamenii ăștia arătau de 55.
Janis Joplin, 27 de ani.
2. Alocă-i timp.
Ce aveau în comun Rareș Ion, Vlad Pascu și restul tinerilor care și-au distrus / încheiat viețile sub influența dr*gurilor?
Părinți cu cariere de mare succes, mereu pe drumuri, care nu aveau niciodată timp de ei.
Mă bârâie pe mine lumea la cap că am refuzat mereu să mă multiplic în timp ce cariera mea de autor / artist zbârnâia și aveam evenimente prin toată țara, dar iată unul dintre răspunsuri: NU e ok să lași un copil să se crească de unul singur, în timp ce tu ești la colindat. Chiar dacă angajezi îngrijitoare și bone, acestea sunt doar oameni plătiți cu un salariu, care vin pentru bani și, în realitate, li se fâlfâie glorios. Cine face un copil trebuie să își asume responsabilitatea și, totodată, să conștientizeze că nu va mai avea toată ziua la dispoziție pentru oportunități incredibile de carieră. Altfel, copilul neglijat va ajunge în situații riscante.
Trebuie să fii alături de copilul tău, să comunici cu el, să fii conștient de tot ce se întâmplă cu el, altfel, te trezești că ți-l aduce poliția, cu o seringă atârnând de venă.
Poți face asta? Fă copii. Nu ai timp și chef să faci asta? Nu face copii. E exact atât de simplu. Nu face copii de gura lumii, când tu știi că ai deja ziua plină cu vârf de alte treburi, sau copilul va plăti prețul neglijenței tale. Și o mu** călduroasă cu crengi se duce și la tații care divorțează de mame și abandonează și copiii, sau cred că a avea grijă de copii e doar sarcina femeii. Copilul are doi părinți, pentru că sarcina educării lui e atât de complexă, încât e nevoie, în mod ideal, de două persoane să o împartă. Acolo unde lipsește mama sau tatăl, se vede și se simte.
3. Cunoaște-i prietenii și încurajează-l să-și aducă anturajul acasă.
Unii tineri ajung în gașca greșită pentru că părinții nu vor vizitatori. E complicat să fie mereu curățenie lună și să ai frigiderul aprovizionat cu prăjituri și suc, ia hai să se întâlnească în altă parte.
OK, dar dacă copilul își vede prietenii în altă parte, ajungi să nu știi cu cine e prieten și ce fac ăia. Și așa, copilul poate ajunge în ghearele unui nemernic, în timp ce tu nu ai habar de nimic.
Cu cât te integrezi discret în toate găștile, cu pretextul că mai aduci niște suc, și cu cât comunici cu prietenii lui, îți dai seama de orizontul mintal al fiecăruia și știi ce amiciții să încurajezi. Bonus: ești mama sau tatăl mișto, care înțelege tineretul.
Un atu este că tinerii de azi nu resping persoanele trecute de 30 de ani cum o făceam noi pe vremea noastră. Pe când eram noi mici, să te duci cu mă-ta la un eveniment era pedeapsă. Semnul că nu te poți distra. Acum, văd tineri mergând cu tatăl sau cu mama pe la concerte și beri în oraș, și râzând cu poftă împreună. Cât timp eram activă pe TikTok, aveam mereu chatul plin de tineri cu care discutam probleme de viață. Stați liniștiți, eu îi învățam să stea în școli, să reziste tentațiilor și să nu se culce cu persoanele greșite. Probabil de aceea m-a și banat TikTok, în timp ce Maru făcea liveuri în care droga persoane și nu avea niciun strike pe cont.
4. Ascultă-i și înțelege-i problemele și necazurile.
O tendință a părintelui român e să respingă din start dreptul odorului de a fi supărat sau nemulțumit. Îmi aduc aminte cum, când plângeam, maică-mea îmi dădea o bătaie zdravănă, „să am motive să plâng.” Odorul trebuie să fie doar cuminte, ascultător și veșnic recunoscător, sau jeap-jeap.
Uhm, nu așa funcționează. Copilul, ca orice ființă umană, are frustrări și nemulțumiri. Evident că acestea sunt la nivelul vârstei și problemelor pe care le întâmpină, dar nu înseamnă că, pentru el, nu sunt serioase.
Înseamnă asta să cedezi pandaliilor? Nu. Dacă nu ai bani de ultimul iPhone, nu ajungi înglodat în datorii să se poată lăuda pruncul că e asul tehnologiei. Îi explici frumos și rațional de ce nu vă permiteți iPhone și îi spui că McDonalds angajează liceeni part-time, în caz că ține neapărat să și-l cumpere. Și dacă are o frustrare pe temă, îi spui că înțelegi, că ești cu inima alături de el și cu telefonul pe McDonalds cariere.
Multe frustrări adolescentine care ajung să se înece în pastile și alcool derivă din încăpățânarea părintească de a băga odorul într-un sertar, în loc să-i accepți nevoile, nemulțumirile și personalitatea de sine stătătoare. Să accepți nevoile NU înseamnă să te dai peste cap să le satisfaci. Ci, pur și simplu, „da, ok, înțeleg că asta te supără, iată ce soluții avem”.
5. Nu-i da exagerat de mulți bani de buzunar.
E la modă printre adolescenți să epateze cu ținute extravagante, cu cele mai trendy branduri, cu gadgeturi exorbitante și așa mai departe. Și când părintele are bani, cui să-i dea dacă nu copilului, ființa pentru care muncește?
Problema e că traficanții de droguri au un radar special pentru copii de bani gata. Păi, cine să plătească sume mari pentru droguri scumpe, dacă nu copiii cu bani? Gigel din Dristor, ai cărui părinți muncesc pe minimum pe economie?
Îi văd risipind banii în neștire și le sticlesc ochii în cap: Cărniță proaspătă la orizont.
Le fac mici cadouri, promițându-le senzații ca-n paradis, apoi, când copilul devine dependent, marfa capătă brusc un preț și prietenia devine mult mai abuzivă, cam cum ați văzut la Maru și Rareș, pentru că în acest moment, tânărul dependent are nevoie de dealer, nu invers.
Hainele mai modeste și telefonul cu un model de trei ani vechime, respectiv un buget din care să-ți iei un sandviș și o cafea, nu tot meniul, te fac mai puțin popular în gașcă, dar totodată, te fac să nu fii țintă pentru cei puși să te jecmănească. Nu strică și educația de tipul „Noi muncim din greu pentru bani, tratează-i cu responsabilitate și nu te lăuda cu ei. Când un prostovan se laudă că are bani de-l enervează, zece șmecheri se gândesc cum să-l divorțeze de banii lui.”
O altă categorie țintă sunt fetițele foarte frumoase. Chiar dacă nu au mulți bani, șmecherii de toate tipurile le vor pe post de obiect s*xual și, posibil, pentru trafic de persoane. Și da, și în aceste cazuri, șmecherii aleg să le drogheze pentru a le putea controla. O femeie stăpână pe viața și opțiunile ei pleacă, una care frisonează după următoarea doză îndură orice.
6. Puterea exemplului.
Un mod de a face copiii să adopte un anumit stil de viață este în primul rând să vadă acest stil de viață acasă. Degeaba îi spui să citească cărți, dacă tu te uiți la Vulpița și Viorel. Degeaba îi spui să facă sport, dacă tu ești balenă de canapea. Degeaba îi spui să mănânce sănătos, când tu cumperi bomboanele la kilogram. Și evident, degeaba îi spui să nu consume substanțe interzise, dacă te vede beat rangă sau fumând înnădit.
Dacă nu poți practica ceea ce predici, nu face copii. Asumă-ți că fiecare decizie a ta pentru tine e un factor de influență pentru el. Din secunda în care devii părinte, ești model de urmat, fie că vrei, fie că nu. Poți oferi un model de viață echilibrată și armonioasă? Atunci, vei inspira tinerii să trăiască exact așa. E mereu haos la voi acasă? Nu ai de ce să ceri tânărului să practice ceea ce nu vede și nu știe cum e.
Degeaba ți-l pisălogește statul să nu consume droguri, dacă acasă nu are o structură solidă de sprijin în anii lui de formare.
***
Un NU hotărât drogurilor, un DA entuziast cafelei.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say