Lecţii de la copii

Mulţi dintre noi trăiesc cu iluzia că îi educă pe copii, că îi învaţă lucruri. Că rolul lor e acela de a adopta un ton superior şi atoatecunoscător, de a da directive şi ordine, şi, în variantele mai grave, acela de proprietar absolut al numitului copil, cu drept de viaţă şi de moarte. Eu te-am făcut, eu te omor. Cine a auzit fraza asta în copilărie, spusă cu o convingere care i-a dat fiori reci pe şina spinării, ştie senzaţia. Cine nu, felicitări intense.

Alţii, ca de exemplu eu, avem plăcerea de a lua lecţii de la copii. Aceşti mici maeştri ai joie-ului de vivre. Aceşti muguraşi de personalitate, încă liberi de convenţii sociale.

Şi cred că lecţiile lor sunt mult mai valoroase.

Joaca 

Nimic nu e mai trist şi tragic decât adultul care a uitat să se joace. Şi nu e vorba de a construi cu cubuleţe sau god forbid, cu bormaşini la şase dimineaţa. E vorba de bucuria creării de situaţii abstracte ipotetice şi de a găsi prin resurse de moment soluţii la ele.

Joaca e cel mai bun profesor. Al copilului, al adultului, al eternului copil, al cui vreţi voi.

Povestea 

Fie că e cu animale magice, fie că e cu împăraţi şi împărătese, fie că e cu moş şi babă, povestea e lecţie de emoţie, de suspans, de catharsis aristotelic şi nu în ultimul rând, de comuniune în energii între narator şi ascultător.

Povestea bine spusă deschide inimi şi creează afinităţi. Povestea e prima armă de seducţie din arsenalul oricui.

Ce ne pot învăţa copiii? Să trăim sau să retrăim povestea. Ca şi cum am explora-o prima oară. Şi chiar o putem explora mai adânc. Spune un copil să îţi povestească un basm pe care i l-ai zis tu acum o oră. Versiunea nouă te va surprinde, înfricoşa şi încânta în același timp.

Îmbrățișarea

Oricât ar fi de grea ziua în curs, e ceva în afecțiunea pură a copiilor și a animalelor care vindecă instant durerea de cap, dezleagă ghinionul și transformă negativul în pozitiv.

Acum, nu spun să începi să îmbrățișezi oameni pe stradă. Sunt oameni care vor să fie luați în brațe, oameni care nu, și oameni care vor, dar nu de către tine. Important să vezi care e situația în fiecare caz, și să respecți limitele fiecărei persoane în parte.

Spun doar că, în relațiile noastre cu familia și apropiații, putem aplica măcar un pic din această afecțiune inocentă și fără așteptări.

Curajul 

E ceva de învățat din inconștiența copilașilor care se cațără în cei mai înalți copaci, fac cele mai extravagante năzbâtii și vin cu cele mai intense julituri.

Juliturile trebuie prețuite drept ceea ce sunt de fapt: insigne ale curajului și ale asumării de riscuri. Pentru că singurul mod de a ajunge până în vârful copacului e să încerci in the first place. Juliturile sunt dovada consecvenței, a perseverenței și a disponibilității de a suferi pentru a evolua.

În secunda în care ne pierdem curajul, pierdem sclipirea aventurii din ochi și devenim legume cu buletin. Roboței setați pe program fix cu bonuri de masă.

Onestitatea 

Ce face un copil când vrea o înghețată?

Cere pur și simplu o înghețată.

Ce face un adult când vrea ceva?

Se apucă să bage aluzii, să tragă sfori, să bată șaua să priceapă iapa, și multe alte tehnici de manipulare care pot ieși sau nu. Și dacă nu, frustrarea e cu atât mai mare.

Copiii sunt dovada vie a faptului că, de multe ori, ieși mai bine dacă spui pur și simplu ce îți dorești.