Poșta redacției: Escort service

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Dragă Lorena,

Sunt cititorul tău de ani buni. Nu mereu sunt de acord cu ceea ce scrii, dar îmi place să văd ce ai de spus și atunci când nu sunt de acord.

Ai scris nu demult un text despre legalizarea prostituției, cu care ai deschis un subiect fierbinte. Nu numai din motivele pe care le crezi. O să explic, să mă înțelegi mai bine.

Sunt un tip matur, stabilit în State de ani buni. Am un job extrem de bine plătit, și pot spune că sunt foarte mulțumit. Dar în vacanțe, dorul mă trage mereu spre România, deși majoritatea prietenilor mei nu mai sunt în țară. E ca și cum aș căuta ceva ce nu mai există.

Acum câteva săptămâni mi-am făcut vizita de vară în România și un cunoscut m-a convins să mergem la mare împreună. Am sperat că o să ne distrăm, că o să bem ca băieții, că o să râdem. Lucruri la care generația mea, crescută fără telefon mobil în mână, se așteaptă cumva natural.

Calculasem greșit. De cum am ajuns la hotelul din stațiune, prietenul ăsta al meu s-a băgat pe Tinder, să caute să combine constănțence și să caute să le cheme în stațiune. Evident, l-au refuzat toate. Dar asta nu l-a împiedicat să butoneze Tinder practic pe toată perioada cât am fost la mare. Nu puteam avea o conversație, că nu era atent la mine. Nu ne puteam distra. Stăteam singur în cârciumă și mă simțeam îngrozitor.

Nu ai idee cum e să fii un bărbat singur, trecut de prima tinerețe, care nu cunoaște pe nimeni într-un bar. Mai ales dacă nu ești genul extrovertit, care să se ducă la alții și să intre în vorbă, senzația că ești în plus și că nu ai ce căuta acolo e îngrozitoare.

Și ăsta e argumentul meu. Nu neapărat pentru legalizarea prostituției, în forma în care te duci la una acasă și stai o oră sau o jumătate. Ci pentru legalizarea escort serviceului. Un serviciu profesional, unde să poți să angajezi o fată să vină cu tine la o petrecere ca asta și să se distreze.

Faptul că e profesionistă ar însemna că îi poți cere să fie o companie plăcută, să râdă, să aibă chef de glume și să se distreze. Lucru pe care nu poți să-l ceri unei femei normale, care poate că a avut o zi proastă la muncă și se apucă să ți se plângă de tot ce e greșit în viața ei. Nimic nu omoară spiritul de petrecere ca asta.

Faptul că e profesionistă ar însemna că îi poți cere să se îmbrace atrăgător, feminin, în rochie și cu tocuri, să fie coafată frumos, machiată discret și parfumată, să îți facă plăcere să te uiți la ea.

Și că, în schimbul unei sume de bani, te asiguri că petreci o seară de calitate.

Ar fi mult mai eficient așa, decât să petrec zile în șir milogindu-mă online de femei care nu sunt interesate de mine. Și știu, că te citesc: sunteți toate atât de asediate de neghiobi agramați și agresivi, că vă înțeleg că nu răspundeți la “bună”. Pe de altă parte, nici n-am chef să fac exerciţii de imaginaţie în mesageria privată, doar ca să obţin atenţia cuiva.

Deci, da, voiam să-ţi explic de ce legalizarea prostituţiei, în formele ei mai directe sau mai indirecte, mi se pare cea mai bună idee. Nu toţi vrem să agăţăm, nu toţi ne pricepem să agăţăm şi mi se pare mai eficient să plătesc o femeie decât s-o mint în fel şi chip, să mimez sentimente care nu există, când tot ce vreau e o parteneră de distracţie pe moment.

Keep up the good work,

X.”

*

Dragă X.,

Având în vedere că tu nu îmi ceri aici o idee despre soluţionarea unui conflict personal, ci doar îmi susţii un punct de vedere, nu prea am ce sfaturi să-ţi dau.

Poate doar unul: data viitoare când mergi la mare, şi te nimereşti singur, dă peste gât un shot de tequila şi începe să te împrieteneşti cu o gaşcă de oameni care par să se distreze. Mergi cu tupeu la ei şi spune-le: “Salut, vizitez România după mai mulţi ani în străinătate, nu cunosc pe nimeni pe aici, pot să stau cu voi?”

Încă nu mi-a răspuns nimeni: “Nu, nu poţi, jet.”

Sau când stai la bar, intră în discuţii neutre şi amicale cu co-băutorii. Nu trebuie să forţezi conversaţia sau să te bagi în sufletul lor. Pur şi simplu, relaxat, spui glume şi îi laşi să-ţi răspundă în ritmul lor.

Nu a fost festival la care să nu mă duc singură cu câte un press pass şi să nu plec cu o nouă gaşcă de prieteni.

Omul e o fiinţă socială. Nu în sensul în care te freacă la cap mă-ta când vrea să te convingă să te însori / măriţi şi să intri “în rândul lumii”, ci în sensul în care, dacă intră într-o încăpere, şi dacă nu v-aţi dus la Mamaia la figuranţi băşiţi, ci într-o staţiune cu oameni normali, se poate împrieteni natural cu lume de acolo, dacă nu lasă anxietatea şi complexele să get the best of him.

Acum, legat de escort service: SURE, WHY NOT.

Orice serviciu pentru care un om vrea să plătească şi un alt om e dispus să accepte să fie plătit mi se pare perfect în regulă. Şi sunt de acord şi cu partea în care e mai eficient să plăteşti o tipă care vrea să iasă în oraş cu tine decât să tragi interminabil pe reţele sociale de femei care nu  sunt interesate.

Măcar dacă ar gândi toţi ca tine, şi nu ar mai exista bâzâitul ăla libidinos interminabil care îmi toacă mărunt feng shuiul.

Lorena.

***

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.