Re: Poșta redacției – Escort service la masculin

Azi, am primit pe poșta redacției un mail despre escort service. Aka servicii de însoțire și entertainment personal. Și partea frumoasă și interactivă a acestui site este că, destul de prompt, o cititoare a răspuns cu un textuleț propriu, în care să mărturisească faptul că ar fi interesată și de escorting la masculin.

Iată cum ar fi acesta, în viziunea ei.

 

Dragă Lorena,

În primul rând, mulțumesc pentru toate subiectele delicate și taboo pe care le abordezi pe blog.  Da, prostituția ar trebui legalizată, da, unora ne plac mici, da, escort service-ul ar trebui să existe.

Și pentru că sunt femeie, o să intru un pic în detalii de ce mi-ar plăcea mie o escortă masculină.

Mă gândesc, într-un limbo, o zonă între “nu-mi doresc o relație de lungă durată” și “nu-mi doresc aventuri de-o noapte” și dacă spun asta cu glas tare, cel din fața mea se blochează, de parcă astea ar fi singurele stări de agregare posibile. “Dar ce-ți dorești?!”

Ei, fiecare din stările de mai sus implică ceva categoric și un plafon, pe când eu îmi doresc ceva care implică curiozitate, flexibilitate în gândire (“ok, nu căutam asta, dar să vedem unde duce”) și ceva mai multă atenție pe proces și pe timpul prezent.

Și apropos de timpul prezent, aș apela la serviciile unei escorte ca să:

–          Am parte de o seară frumoasă în oraș, cu o conversație spumoasă (aș putea să-l aleg în funcție de interese și hobby-uri, nu?), fără să atârne asupra noastră acel “dar apoi mergem la mine/la tine și facem sex, da?”).

Apropo, ai observat cât de greu găsești oameni cu care să ai conversații mișto, mai ales la prima întâlnire, când prima opțiune de subiect este “și tu ce faci?”, de parcă am ieșit în oraș ca să vorbesc și mai mult despre muncă? Legat de acest ieșit în oraș, aș putea detalia pe vreo cinci pagini, căci uneori ai chef de biciclit în afara orașului, alteori ai chef de citit pe malul lacului, alteori ai chef de operă și alteori ai chef de jucat boardgames. Poți să faci toate astea în curs de două săptămâni cu același bărbat, cu “iubi”? Doar dacă ai câștigat lozul cel mare și iubi acceptă să facă lucrurile astea cu plăcere, curiozitate și nu dându-și ochii peste cap și având tot timpul aerul unui om care se sacrifică de dragul tău.

–          Fiu însoțită la un eveniment cultural/monden unde mi-ar plăcea să am un partener (de conversație) de sexul opus. Pentru că uneori, noi, femeile, avem nevoie de atenție, multă atenție, doar atenție.   

–          Merg la o nuntă a unor prieteni dragi, unde știu că sunt numai cupluri și aș vrea companie în acea seară, sau măcar un partener dezinvolt de dans. (Ar exista oare criteriul ăsta, “bun la dans”?)

–          Merg cu el la rude și să-l prezint ca pe “iubit” și să le închid gura. În functie de rude, de gravitatea situației, de abilitățile lui (pe care ar trebui să le aibă, că doar e profesionist), ar juca rolul unui partener agreabil sau, dimpotrivă, ar fi genul insuportabil, care prin comportamentul său ar închide pentru următorii doi ani subiectul “Dar tu când te măriți/când ne faci un nepoțel/când intri în rândul lumii/când ni-l prezinți pe prietenul tău misterios”.

A se observa că în cazurile de mai sus am parte de companie, de atenție, dar nu s-a pus problema sexului. Dacă e genul de escortă care oferă și servicii sexuale, atunci – fiindcă ar fi profesionist – ar pune mai mult accent pe preludiu (unless stated otherwise), nu s-ar grăbi să ajungă la linia de sosire și, odată ajuns acolo, nu s-ar grăbi să-și tragă șosetele și tricoul, ci te-ar ține un pic în brațe. Sau, mă rog, ar face ceea ce vrei tu, cu condiția să nu te aștepți să-ți citească mintea. 

Poate am fost ghinionistă, dar am impresia că, pentru unii “one night stand” înseamnă strict satisfacerea nevoilor/ fanteziilor sale, iar nevoile partenerului cad undeva pe locul 7. Caz în care mă întreb – ușor retoric- dacă aveau o nevoie de satisfăcut (și tu ai fost un instrument și atât) sau au dorit să aibă parte de o anumită experiență cu o fată de care se simteau atrași (lucru care ar trebui să implice mai multă considerație față de partener).  

În final, nu știu dacă pledez pentru o instituție a escortei masculine sau pentru demult uitata instituție a amantului. Apropo, Lorena, unde sunt amanții din ziua de azi? 🙂 

Yours truly,

X. 

*

Da, pledezi pentru escorting masculin. Demult uitata instituție a amantului era moca și presupunea în primul rând extrem de mult sex. Madame de Pompadour a făcut legea la Curtea lui Ludovic al XV-lea, dar asta în primul rând pentru că l-a tufut pe vlăstarul împărătesc în moduri în care ăla nu fusese tufut înainte, cu un apetit sexual interminabil.

Pentru instituția amantului nu există “văleu, dar atârnă ‘mergem la mine – tine şi facem sex’ “, ci “abia aştept să mergem la mine – tine să îţi dizloc şira spinării în moduri pe care nu le credeai posibile”.

Acum că am lămurit faptul că nu, nu vrei un amant, ci o escortă, restul argumentelor mi se par rezonabile. Cu precizarea că:

-în cazul 1, cel cu conversaţia spumoasă, poţi prelua controlul dialogului dacă vezi că ăla o arde plictisitor şi crispat. Unii ascult mult mai mult decât arată, pentru că nu ştiu unde se pot aventura cu tine să nu te ofensezi şi să nu pleci indignată de la masă.

-la evenimentul cultural sau monden, partenerul de conversaţie se mai şi agaţă la faţa locului. Sigur, în 90% din cazuri e gay, dar măcar ştii că nu atârnă faza cu mersul acasă.

-curiozităţile rudelor pot fi lichidate şi cu un extrem de sec şi antipatic: Nu lăsa grija să facă amor cu tine! Dacă te impui cu ideea că viaţa ta privată e PRIVATĂ, te vor lăsa în pace.

-poţi evita one night standurile nasoale taman prin comunicare înainte. În loc să vorbeşti despre muncă cu ăla când beţi o cafea înainte, îi povesteşti cum vezi tu un one night stand şi care sunt nevoile tale. Şi din dialog te prinzi dacă ai nimerit un prost egoist, caz în care proiectul se amână pentru o dată ce urmează a fi comunicată ulterior, sau un tip deschis să ofere la fel de multă plăcere câtă primeşte.

Acestea fiind precizate, da, cred că o escortă masculină, cu condiţiile pe care să le poţi bifa mai sus, şi care să-ţi ofere multă atenţie fără să pretindă sex, sună a idee bună.

Să remarcăm la final paradoxul.

Bărbaţii ar plăti să fie tufuţi, femeile ar plăti să nu fie tufute.

Sună a titlu de carte.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Vlad says:

    Cu cat mai multe criterii pe lista, cu atat mai putine sanse sa gasesti omul respectiv — sa fie escorta e si el un criteriu pe lista aia.
    Asa cum bine zice Lorena, astfel de femei erau curtezane pentru ca traiau la curti regale pe buna dreptate — erau inainte de toate femei foarte inteligente intr-o societate care nu le permitea alte forme de ascensiune.
    Exista si azi genul asta de escorte –feminine in afara costa mii/zeci de mii pe intalnire, iar masculine, probabil mult mai putine, pentru ca femei cu bani dispuse sa le asigure un venit pe care nu si l-ar putea asigura singuri sunt putine.
    Citisem despre o tara africana francofona care era renumita pentru turismul sexual feminin, dar nu mai stiu care.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger