Poliţia umorului

Eulalia venea acasă după o zi grea de muncă. Unicul lucru la care fantaza cu pasiune era o baie lungă, senzuală şi caldă. Apoi o salată imensă cu toate legumele de sezon, îmbârligate pasional într-o orgie multicoloră. Şi la final, somn împărătesc cu colier de băluţe la gură.
Nu mică-i fu mirarea când, în faţa casei, se pomeni cu trei flăcăi în uniformă.
-Eulalia Popescu? întrebă ăla mai cu epoleţi.
-Da.
-Sunteţi arestată, vă rog să ne urmaţi la secţie.
-Dar ce-am făcut, domnule?
-Aveţi dreptul să nu spuneţi nimic. Tot ce spuneţi va fi folosit împotriva dumneavoastră.
-Insist. Ce am făcut?
-Aveţi dreptul la un avocat din oficiu…
Ajunsă la secţie, Eulalia se pomeni târâtă în birou, în faţa unui şef gras, cu şapte burţi. Ăla îi împinse în faţă un pix şi o coală A4.
-Uite, frumoasa, eu zic să recunoşti tot, că scapi mai uşor.
-Să recunosc ce, domnule? Eu zic că mă confundaţi.
-Nu sunteţi dvs. Eulalia Popescu?
-Ba da. Dar poate o fi o coinci…
-Nu v-a comentat azi pe Facebook numitul domn Căcat Căcăţescu?
-Sincer, habar nu am. Dacă l-aţi găsit mort, am alibi. Eram la muncă.
-Lăsaţi şmecheriile, domnişoară. V-a comentat sau nu?
-Era un cretin obraznic, care se băga în seamă inoportun?
-Domnişoară, aceştia sunt termeni denigratorii şi vă agravează situaţia. Corect e: domnul Căcat Căcăţescu mi-a postat mai multe comentarii. Douăsprezece mai precis. El v-a reclamat de fapt.
-M-a reclamat cu ce?
-Noi, domnişoară, suntem Brigada Umor. Şi datoria noastră e să ne asigurăm că cetăţenii râd corespunzător la orice glumă care e postată în subsolul statusurilor.
-Domnule, când e de râs, râd şi singură că nu-s imbecilă. Pur şi simplu, ce numiţi dvs. umor e oligofrenie în cea mai pură formă şi nu găsesc nimic amuzant în chestia asta.
-Domnişoară, ceea ce spuneţi e de natură să vă dubleze amenda.
-Cum aşa? Trebuie să râd la cel mai jalnic antiumor din univers? De unde şi până unde?
-Obligaţia dvs. de cetăţean de rang secundar, adică femeie, e să râdeţi politicos de ORICE GLUMĂ pe care v-o lasă Căcat Căcăţescu pe perete, sau orice alt cetăţean de rang principal.
-De ce?
-Pentru că altfel vă condamnăm la o amendă de 10.000 de euro pe glumă de care n-aţi râs.
-Cum aşa?
-Pentru că datoria femeii, domnişoară, e să gătească, să spele pe jos, să fete şi să etaleze fasole la orice glumă a masculului, să nu-l rănească în ego.
-Ete căcat.
-Poftim?
-Am făcut şi eu o glumă, ce v-aţi înfoiat aşa?
-Nu e o glumă, ci o ofensă, domnişoară. Dacă n-aţi fi proastă, aţi şti diferenţa.
-A, zău. Dumneavoastră aveţi voie să vă ofensaţi, dar eu nu?
-Eu sunt bărbat. Deci, să recapitulăm. Căcat Căcăţescu v-a lăsat 12 comentarii. La care i-aţi răspuns iritată la opt şi i-aţi şters patru. Pe cele şterse trebuie să vă amendăm, că asta e. Pe restul de opt, puteţi economisi 80.000 de euro, dacă puneţi un emoticon de haha.
-Auziţi, domnule, s-o scurtăm. Unde virez amenda de 120.000 de euro?
-Pe contul Brigăzii Umor: IBAN RNCB RO00 MaCacDeRas 0001.
-Gata. Acum pot să plec acasă.
-Acum da.
Eulalia se ridică şi porni spre uşă. În timp ce ieşea, şeful:
-Da’ ce bidoane ai, păpuşă, zici că eşti sifonăreasă.
Eulalia dădu ochii peste cap, se bătu discret cu capul de un perete să-i amorţească mintea şi căscă lung. Toate deodată. Fu greu, dar îi reuşi.
-Bă, să nu înveţi nici după ce ai plătit 120.000 de euro că de gluma bărbatului se râde OBLIGATORIU e prostie curată. Te mai amendez 10.000 de euro. Sau na, ţi-i trec cu vederea dacă-mi faci o muie.
Eulalia izbucni într-un râs isteric.
-Genială. Superbă. Fabuloasă. Demenţială.
Căzu la pământ cutremurată de spasme de râs. Toată secţia se adună s-o privească îngrozită.
-Hiihiihi hahahaaaa hiihiii hahahaaaa!
-Auzi, şefu, asta a înnebunit.
-Hihihi hahahaha! Hrrrr!
-Aoleu, asta e deja elipe… epipe… elipelsie sau ceva.
-Hahahaha hihihi huhuuu hrrrr hrrrr hrrrr!
-Eu zic s-o aruncăm în drum să moară acolo, să nu pară c-a decedat în arest, ne-o mai acuza cineva şi de rele tratamente.
Zis şi făcut, o luară de mâini şi de picioare şi o azvârliră în mijlocul străzii.
În minutul următor, Eulalia termină de râs şi plecă acasă.
În birou, Big Boss gras medita.
-Faza e că eu ultima oară chiar nu glumisem.
Asta e, femeile erau iremediabil proaste. Nu se prindeau niciodată când era aşteptat din partea lor să râdă. Şi câte speranţe îşi puseseră în amenda aia de 10.000 de euro.

Foto: Cristian Samoilă.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: