Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.
Şi misiva de data asta:
“Lorena,
Eu sunt foarte supărată că nu mi-am făcut familie. Am greșit în viață și mă simt foarte singură. Şi-i văd pe toți că și-au făcut copii și familie. Şi eu, pentru că am plecat din ţară, nu m-am căsătorit de tânără. Şi acum am 40 de ani și sunt foarte deprimată.
Am greșit maxim. Familia e tot ce contează. Singurătatea e Iad.
Am atâtea exemple care și au făcut familii. Pentru că n-am copil, nu mai pot să trăiesc. Nu mai vreau viaţă.
Sora mea e de la 22 de ani cu soț lângă ea. Au averi. Sunt la multinaționale. Au văzut toată lumea. Eu de doi ani plâng, Am amice în afara ţării cu copii, soț. Una a terminat arhitectura. Deci tari fetele.
La 40 de ani, cine te mai vrea. M-am măritat cu un american, doar să mă mărit, e om bun, dar om obișnuit, nu are bani.
Acum, cine stă cu mine? Bărbații de calitate nu vor asa ceva. Vor doctorițe, fete serioase, cu şcoli. Și să stau singură. E Iad.
Eu mă gândesc să mor. Sincer îți spun. Stau doar în casă și repet aceleași lucruri.
Sunt foarte supărată și dezamăgită de tot
Cică-s multe câte s au măritat în America, cu super bărbați, cu bani. Alea deștepte, nu?
Și norocoase. Nu?
X.”
Dragă X.,
Din ce citesc aici, dă-mi voie să te felicit că nu te–ai măritat şi nu ai făcut copii. Ai fi făcut dintr-un biet bărbat suficient de prost să nu vadă e că e tratat ca un portofel ambulant victima egoismului tău feroce, şi din copii, nişte fiinţe mutilate emoţional.
Spui că ai 40 de ani, dar eu cunosc copii de 15 care gândesc mai matur decât tine. Te-ai oprit cu examinarea vieţii la nivelul în care te uiţi în curtea altuia şi invidiezi că are de toate, dar nu îţi pui nici o secundă problema efortului susţinut zi de zi, cu care a ajuns omul respectiv să aibă tot ce are.
Acum, văd că atenţia ta e concentrată pe femei de vârsta ta măritate, dar din cele mai superficiale şi stupide motive: avere, bani, faptul că au văzut lumea.
Ştii ce e în spatele acestei aparenţe?
Ani de muncă pe brânci.
Crezi că la 22 de ani, bărbatul soră-tii era bogat ca acum? Jetonul meu e pe faptul că au muncit şi au crescut împreună, s-au ales unul pe altul din dragoste, dar au rămas din compatibilitate, susţinere reciprocă, conexiune emoţională şi aptitudinea de a-şi fi cei mai buni prieteni unul altuia.
Poţi oferi asta altui om?
Nici măcar nu ţi-ai pus problema aşa.
Doar sub forma: m-am măritat cu unul, dar nu avea bani.
Chiar şi un multimiliardar are nevoie de un om cu care să poată comunica şi în care să aibă un partener autentic de viaţă, nu de una care să i se vaiete că a greşit în viaţă şi să vrea să fie scoasă din foame.
Căsătoria nu e bon de masă şi nici tratament pentru singurătate. Şi dacă intri într-o relaţie cu un bagaj atât de toxic, te asigur eu: ăla o să fugă mâncând pământul. Nu pentru că ai 40 de ani. Nu pentru că nu eşti doctoriţă. Ci pentru că, pe plan uman, nu văd, cel puţin din acest mail, ce ai de oferit.
Deocamdată fă pace cu tine. Probabil că vei avea nevoie de un terapeut calificat pentru asta, eu nu am cum să te ajut printr-un articol de blog. Caută să creezi interacţiuni sănătoase şi normale cu oameni. Bărbaţi şi femei. Bani poţi câştiga şi cu un job. Ejobs şi Bestjobs sunt pline de oferte de muncă. Sau, mai tare. Carrefour din faţa blocului meu are pancartă mare că angajează personal. Aşa mai ieşi şi tu din casă şi încetezi să te frămânţi cu prostii.
De fiecare căsătorie bună la 40 de ani pe care o ştii există câte două absolut oribile, cu parteneri înstrăinaţi, ţinuţi împreună de copii, firme comune şi rata de la bancă, şi câte cinci divorţuri absolut oribile, unde partenerii se urăsc atât de tare, încât nici copiii, firmele comune şi rata de la bancă nu-i pot ţine împreună.
Iar femeile alea au făcut mâncare şi au dat cu aspiratorul în fiecare zi, în timp ce tu chefuiai până la 5 dimineaţa.
So,
Încetează cu văicărelile, ia-ţi un job şi un terapeut profesionist. Şi caută-ţi o relaţie după ce înţelegi investiţia emoţională şi umană pe care o presupune un partener. Nope, nu e doar un număr oarecare de celule în jurul portofelului.
Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.
***
Îţi plac textele Trollywood? Susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Ce ciudată e viața, solitudinea mi se pare atât de născătoare de creativitate…
Şi mie.
Mesajul doamnei e trunchiat sau doar confuz. Regreta ce? Că nu s-a măritat (deși menționează un american)? Că nu s-a măritat cu unul cu bani? Că nu s-a măritat tânără? Că nu are copii? Ceea ce înțeleg e că se simte singura, nu are copii, nu are hobbyuri, nu are un nivel rezonabil de self esteem.
A încerca să-i explici doamnei ce beneficiu este nefiind măritată este că și cum cineva mi-ar explică ce bine mi-ar fi măritată cu un atarnator lipsit de maniere, igiena și subiecte decente de discutat.
A fi singura la 40+ nu înseamnă chefuri până la 5.00 am (nu fumez, nu beau alcool, nu sunt adepta sexului ocazional).
Înseamnă a nu accepta o bovina leneșă, nespălata, cu ochii pe contul meu bancar (nu e impresionant, dar nu am fost niciodată în situația de a nu avea ce sa mananc sau de a nu plăti chiria).
Self esteem ladies! Work on it!
La cat accent pune doamna in cauza pe bani, avere, etc, posibil sa fie din categoria muierilor care au asteptat ani de zile sa apara un bogatan sa le ia de sotie si sa aiba o familie….cum bogatanul nu a aparut, a luat un om obisnuit cand era deja disperata ca vine varsta de 40….
Cunosc si eu un caz, o colega de firma, f frumoasa, desteapta, situatie financiara buna, a refuzat orice fel de relatie care nu implica un barbat frumos si cu foarte multi bani. Acum are in jur de 40 si e tot singura in asteptarea unui miliardar….
Genul de femei care asteapta o viata ca-n filmele de hollywood: tip misto, sexi, extrem de bogat care se indragosteste de o fata de rand si o duce la “castel” sa traiasca happily ever after….
mona, din pacate asteptarile astea sunt inoculate din familie si e posibil sa fie urmare a unor prime iubiri inabusite in injuraturile familiei „cu coate-goale asta ti-ai gasit”
fiind maritata dar tanjind dupa copil, mi-e totusi ca ii pasa de bani pentru ca e posibil ca americanul sa nu isi permita sa o intretina, asa ca poate judecam prea dur pe un om care e doar incoerent
leac pentru visele la bani multi (ca si eu visam sa fac) e sa cauti relatari sincere, nu basme, nu articole de ziar, ale vietilor unor astfel de oameni, nascuti in familii bogate sau self-made. Copii care cresc cu tot ce vor, dar fara caldura, teama ca orice om care se apropie vrea de fapt avantaje financiare sau macar de statut, enormul stres pe care il presupune mentinerea unei averi cu multe zerouri.
Ce simplu e sa te uiti cu jind la vietile altora si sa judeci (“au fost norocosi”), pai o cariera inseamna munca, studii si vanat in permanenta oportunitati, iar o relatie reusita inseamna alte relatii esuate si de multe ori renuntare la ego, privit la rece si intrebat propria persoana “eu ce am de oferit?”, inainte sa te plangi ca el/ea se uita in alte parti.. Si sa incerci sa faci un copil inseamna un alt set de provocari, toti vad poze cu bebelusi pe insta dar nu stiu cate frici, cata incertitudine si asumare de riscuri sunt in spate..