Săptămâna trecută a luat sfârşit procesul Colectiv, şi i-a înfundat în închisoare pe patronii clubului, pe cei de la firma de efecte speciale şi pe o parte dintre politicienii corupţi ai sectorului 4, care au dat autorizaţii false pe şpagă.
Până aici, totul clar şi frumos.
Detaliul care m-a făcut să sar în sus înjurând a fost faptul că instanţa i-a dat vinovaţi – “culpă concurentă” – şi pe membrii trupei, “pentru că şi-au chemat prietenii şi colegii la concert, din raţiuni pur economice”.
What?
De ce ai vrea să ţii un concert, ca trupă, dacă nu din raţiuni pur economice, să recuperezi ce ai investit în noul album şi să câştigi bani din arta ta?
Seriously, e 2020 şi încă ne aşteptăm de la artişti să trăiască cu aer şi aplauze, iar în momentul în care fac ceva să câştige un ban, le sărim de beregată. Acum, în perioada când vânzările sunt în cel mai jos punct aflat vreodată, pentru că dacă-ţi place un artist, deschizi YouTube / Deezer / Spotify şi îl asculţi până îţi vine acru, ultima soluţie viabilă de încasări sunt concertele.
Şi ce nu ştiu oamenii sunt costurile URIAŞE ale producţiei de muzică. Sala de repetiţii presupune chirie, sculele costă mii – zeci de mii de lei, înregistrările în studio se tarifează la oră, alţi bani pe mixare, masterizare, videoclipurile costă de te ia cu ameţeli.
În condiţiile astea, tu, Tribunalul Bucureşti, îi găseşti pe oamenii ăia din cimitir vinovaţi pentru că au chemat oameni la concert din raţiuni economice? Wtf?
Am o prietenă jurist, specializată pe shpwbiz, care a lucrat ani mulţi în echipa multor trupe, şi ea m-a contrazis. Da, Lorena, tu omeneşte şi moral ai dreptate, dar legal, treaba e în felul următor: nu există nimic valabil, în afara contractului scris.
Patronii de la Colectiv au impus trupei un contract în care chiria ar fi fost 1000 de euro dacă aveau sub 250 de spectatori, 500 de euro, dacă aveau între 250 – 400, şi 0 lei, dacă ar fi participat peste 400 de oameni. În momentul în care trupa a semnat acest contract, şi-a asumat partea de culpă despre care vorbeşte instanţa.
Păi, bine, zic eu, dar nu e ca şi cum trupa fusese de faţă la autorizările ISU, sau verificase izolaţia clubului, sau…
Irelevant, îmi spune prietena mea. În secunda în care semnezi un contract în care tu, artistul, îţi asumi că aduci 400 de oameni, şi nu te informezi ce condiţii prevăd legile pentru asta, şi dacă spaţiul e adecvat să cuprindă 400 de oameni, îţi asumi cu mânuţa ta culpa. Îţi asumi răspunderea pentru tot ce se poate întâmpla în spaţiul respectiv.
Şi soluţia pentru a nu te trezi că te ia potera pe sus pentru o nenorocire care s-a întâmplat în timpul evenimentului tău?
Citeşte cu atenţie tot ce semnezi, la virguliţă. Verifică legile. Ia-ţi consultanţă juridică. Da, costă bani, dar presupunând că n-ai murit în nenorocire, daunele costă şi mai mulţi bani. Necunoaşterea legilor nu te scuteşte de consecinţele legale.
Ce încercau patronii de la Colectiv să facă, atunci când le-au băgat pe gât celor de la Goodbye to Gravity acel contract aberant, pentru care EI NU AVEAU CONDIŢII LEGALE? Au încercat să maimuţărească regulile cluburilor mari de afară. Profitând că trupa îşi dorea foarte tare să-şi debuteze albumul la ei, şi nu în altă parte.
Numai că, pe de o parte, afară încă există public solid care merge cu regularitate la concerte, deci îţi e ceva mai realizabil să aduni un număr de fani, şi pe de alta, legea nu e tocmeală, deci autorizaţiile sunt în conformitate deplină cu prevederile legale.
În România, unde publicul e puţin şi sărac, se merge mai mult pe formula “clubul păstrează banii din consumaţie, iar trupa, banii din bilete”.
Un astfel de deal, perfect rezonabil pentru condiţiile de aici, ar fi putut preveni decesul a 65 de oameni şi suferinţa a sute de răniţi şi aparţinători.
Contractul, în forma impusă de patronii clubului, era aberant pentru România în general şi pentru spaţiul fizic disponibil în particular, şi trebuia refuzat fără o secundă de ezitare.
Un alt mod prin care s-ar fi putut preveni decesul a 65 de oameni şi suferinţa a sute de răniţi şi aparţinători.
În secunda în care semnezi o ticăloşie, devii complice la ea, şi o mie de bune intenţii nu schimbă asta.
Evident că m-am ofticat să aud aceste lucruri, dar prietena mea jurist a continuat: Mai bine te superi pe mine acum, decât să ajungi să dai cu subsemnatul te miri pe la ce secţie de poliţie în urma a cine ştie ce eveniment unde s-au cuţitat unii şi tu ţi-ai asumat răspunderea.
Desfăşori o activitate performativă? Lucrează cu un organizator profesionist, sau CITEŞTE CU ATENŢIE CE SEMNEZI. Dacă ţi se cer lucruri aberante, riscante, exagerate, refuză. Pierzi o sută, două, poate chiar o mie de euro. Dar nu ai pe conştiinţă faptul că ai contribuit la o nenorocire.
În showbiz există oameni pe care foamea de bani îi face iresponsabili. Evită să lucrezi cu ei.
***
Îţi plac textele Trollywood? Susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Cred ca in evenimentul asta singurii care pot judeca just si obiectiv,si nu dupa un compas moral apreciativ personal, sunt partile implicate. Si adevarul este ca noi toti suntem vinovati de ce s-a intamplat, in egala masura cu victimele, patronii, etc. Este sui generisul specific romanului de a contribui colectiv la tragedia colectiva, de la cum te opui sau te apleci asupra sistemului odata ce intelegi ceva din jur, pana la cele mai nesemnificative decizii pe care le iei in viata cotidiana.
Romanismul dicteaza dupa placere, nu dupa fericire, intr-un egoism exacerbat financiar si sexual, influentand efectiv intregul mecanism social.
Noi ca natie am calcat bunul simt in picioare, apoi ne-am frecat cizmoacele de lesul acestuia si ne-am mandrit unul altuia cu faptele de cardasie.
Pacat ca nu vom intelege vreodata ce inseamna coruptia, si anume: nu conteaza ca faci neaparat ticalosii, ci ca atunci cand poti face un lucru corect, il eviti ca dracul slujba de biserica. Si asta spuneau si G2G in versuri.