La mulți ani, doamnele mele

Niciodată nu mi-a plăcut faptul că m-am născut biologic femeie. Nu m-am recunoscut în modul în care cei din jurul meu și societatea în general descria femeia. Nu am înțeles de ce ar trebui să corespund setului de așteptări pe care mulți le formulează în direcția femeilor. Nu m-a interesat niciodată să fiu frumoasă, de vreme ce unica recompensă a frumuseții e libidinoșenia de la diverși bărbați cu care nu vrei să ai de a face. Nu m-a interesat să mă joc cu păpușile, să slăbesc – până am intrat la facultatea de teatru, unde cultura fricii de castinguri și-a imprimat solid mentalitatea toxică asupra mea, să mă mâțâi, să mă milogesc suplimentar pentru lucruri care ar fi trebuit să mi se ofere strict pe baza meritelor mele, să mimez modestie, să îmi fie rușine pentru habar n-am ce – acea “ruşine feminină” fără sens şi fără motiv care le este indusă femeilor din fragedă pruncie şi pe care o cară ca pe un balast emoţional toată viaţa.

Nu m-am recunoscut niciodată în nimic din toate astea şi m-am întrebat serios de ce trebuie să am acest corp, dacă pe interior nu coincide nimic cu ce îmi spune societatea – şi secţiunea de comentarii – că e o femeie.

Faptul că sunt femeie mi-a răpit un număr interminabil de şanse profesionale, pentru că pe undeva, pe lângă implicarea mea serioasă, multora li s-a părut că ar fi o idee bună să încerce să mă şi “cucerească”, şi apoi, când n-a mers, s-au răzbunat profesional. Cumva, de aceea am şi ales să-mi investesc grosul eforturilor creative în acest blog. At least, când eşti tu cu tine, nu încearcă nimeni să te f…, şi apoi să se răzbune prin a-ţi cancela un volum uriaş de efort şi implicare, din incapacitate de a vedea dincolo de penisul personal.

Dar, când am început să ţin acest blog, mi-am dat seama că povestea mea este povestea majorităţii femeilor. Multe nu ne recunoaştem în aşteptările societăţii, dar foarte multe se încadrează din diverse motive străine de personalitatea lor reală: frica de excludere, frica de a pierde iubirea celor apropiaţi, frica de sărăcie, dorinţa de a aparţine şi aşa mai departe.

Suntem un grup de oameni care au fost puşi în acelaşi sertar, exclusiv pe baza deţinerii unui anumit organ genital. Şi apoi, sertarul respectiv a primit eticheta “slugi proaste care trebuie reduse la utilitate”.

Să ieşi din acest sertar e un act de curaj. Şi aceasta e menirea mea: să inoculez curaj.

La mulţi ani, surorile mele de toate vârstele, categoriile sociale, etniile. Nu lăsaţi societatea să vă transforme în simple unelte. Trăiţi-vă vieţile aşa cum vă doriţi, libere de orice constrângere exterioară, de frică şi de ruşine.

Fiţi voi înşivă, şi creaţi climatul care să încurajeze şi alte femei să fie ele însele.

Vă mulţumesc pentru că m-aţi ales.

***

 

Îţi plac textele Trollywood? Susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Ratacind pe net says:

    La multi ani si, daca tu multumesti pentru alegere, eu iti multumesc pentru blog, activitate si tot ceea ce faci

  2. Ana G. says:

    Pentru felul în care spui lucrurilor pe nume, îmi ești tare dragă! La mulți ani și să-ți fie bine în tot ce-ți dorești.

  3. Matheiu Anders says:

    La Multi Ani, Lorena!
    La Multi Ani, Mamelor, Doamnelor si Domnisoarelor!
    Sa aveti Primavara frumoasa!!!

  4. Lori says:

    La mulți ani! Îmi pare rău să aud că ai fost tratată injust și sper ca, odată cu popularitatea recent dobândită, sa ai parte de succesul pe care-l meriți.

  5. Mami de trei says:

    La mulți ani, femeie minunată!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: