Poșta redacției: Despre impostură

Stimată domnişoară Lupu, 

Mulţumesc pentru posibilitatea de a cere un sfat de la cineva care nu e amestecat în povestea asta.

Am aproape 50 de ani, sunt studentă la o facultate particulară, anul 3. (Deci, se apropie examenul de licenţă).
Toate-s bune şi frumoase până aici. Sau era până acum 3 săptămâni, când am avut un examen la unul dintre acei piţifelnici care n-ar trebui să fie profesori (oricare i-ar fi oficial rangul academic).
Deci, 
– timp de un semestru, a fucking citit 30 de pagini dintr-o carte a unui profesor american (care e unul dintre zeii domeniului)
– la examen, musiu a decis că 10 e doar al profesorului (şi aş tinde să zic că de fapt aşa este, DAR, profesorul care pretinde asta, ar fi indicat să fie nişte zei în viaţă, nu nişte ţârcovnici care au venit să citească lecţia de geografie în locul popii care e profesor suplinitor la Adâncata de Deal, ca să nu se urce copiii pe pereţi şi să dărâme lustra. Şi cineva care timp de un semestru citeşte 30 de pagini dintr-o carte, e doar un astfel de ţârcovnic)
– a formulat cel puţin ambiguu întrebările, prin urmare, ceea ce a dus la 1/3 dintre studenţi picaţi.

Aici recunosc că toţi am fost c***e – şi eu la fel, nu am protestat cu nimic în timpul anului, fiindcă materia e pusă cu furca, să fie un examen în plus. Aplicabilitate 0. 
Şi da, recunosc că dacă aş fi luat 5, îi uram sincer să se ducă-n pizda mumă-sii şi o lăsam aşa, ceea ce mă face la fel de curvă şi de vinovată.

Mă rog, am dat reexaminarea, am luat (culmea, 10 – ceea ce înseamnă că s-a întâmplat ceva care i-a adus aminte că nu există nicio lege care să prevadă că 10 e al profesorului). Cu toate astea, sunt în continuare furioasă. Foarte, foarte, foarte furioasă.

Prin urmare am luat decizia să:
– verific dacă există vreo obligaţie ca Universitatea să depună suporturile de curs spre aprobare la (probabil) ARACIS/ Ministerul Învăţământului
– să scriu la Universitatea americană unde predă profesorul a cărui carte a fost folosită şi să las departamentul lor juridic să se distreze şi să afle dacă s-au plătit drepturile de autor pentru capitolul care a fost urcat şi pe google classroom. 

Problema e că destul de mulţi din jurul meu se dau de 3 ori peste cap să-mi demonstreze că greşesc, că nu-mi va aduce niciun beneficiu să-i fac astfel de probleme şi că în esenţă ar trebui să-mi văd de viaţa mea şi de cariera mea.
Recunosc cinstit că dacă nu mă pica, lăsam lucrurile să curgă fix aşa, ceea ce mă face vinovată.

Întrebarea e, din punctul dvs de vedere, un astfel de set de demersuri (de pe urma cărora da, eu nu aş mai beneficia cu nimic, dar e foarte posibil ca studenţii viitori să aibă şansa unui profesor competent) este pierdere de timp sau e just.

Mulţumesc anticipat.