Funeriu și mămicile de 17 ani

A apărut lately în social media o nouă specie de predicator. Avocatul mămicilor adolescente, cică. Îl apasă crunt grija pentru dreptul unor fetițe pe care legea le consideră în continuare copii de a “decide că vor să fie mămici”.

Reprezentantul cel mai celebru este fostul ministru al needucaţiei Daniel Funeriu, dar există destui gigei random, loseri oarecare, care te acuză pe tine, bloggerul, că vrei să “incriminezi mămicile”.

Gen aşa:

E incalificabil modul în care fostul ministru descrie ca pe un lucru negativ munca într-o corporaţie – calea spre a avea independenţă economică şi de a fi stăpânele propriilor decizii şi a propriilor vieţi.  E incalificabil cum fostul ministru are un acces de meschinărie şi invidie legat de acel latte macchiato pe care femeia cu posibilităţi materiale obţinute din propria muncă îl bea din munca ei, şi cum îl ustură adânc în sfinctere de weekendul ei la Malta.

Nici o fetiţă de 17 – 18 ani nu DECIDE că vrea să fie mămică.

Majoritatea constată oripilate că au rămas gravide. Pentru că absența educației sexuale nu împiedică tinerii să facă sex. Îi împiedică doar să-i înțeleagă consecințele și pericolele.

Dar inclusiv cele care aparent “aleg” să facă copii la asemenea vârste, “aleg” la presiunea familiei sau a unui iubit. Nici una nu ia o astfel de decizie aşa cum ia decizii un adult. La modul matur, conştientizând toate responsabilităţile de o viaţă întreagă care derivă din asta, cumpănind dacă are resurse planificate pentru diversele etape din viaţa copilului.

De multe ori, fetiţele de 17 – 18 ani care ajung mame nici nu sunt informate că există opţiuni. Familiile restrictive şi retrograde îi prezintă un singur traseu valid de viaţă, ăla în care renunţi cu totul la tine şi dreptul de a-ţi trăi viaţa pentru a deveni animal fătător în numele tradiţiei, rânduielii, religiei şi a dracu’ ştie mai ce.

De multe ori, fetiţele de 17 – 18 ani pleacă în străinătate şi ajung victime ale traficării FIX pentru că li se vinde tot iluzia unui job măreţ din care o să câştige o gălăgie de bani (da, Funeriule, multe ajunse mămici la 17 ani au ajuns mămici visând tot la latte macchiato şi la vacanţă în Malta, ia-o pe asta în braţe.)

Dacă fetiţelor de 17 – 18 ani li se prezintă onest şi în detaliu ce presupune maternitatea şi nivelul de renunţare la sine şi dependenţă economică pe care îl presupune, apoi li se dă dreptul să aleagă, fac pariu pe orice că nici una, absolut nici una nu va zice: da. Da, e visul meu să muncesc pe rupte o viaţă întreagă şi să n-am niciodată bani pentru mine.

Predicatorii ăştia pe care îi chinuie grija să “apere mămici adolescente” trebuie numiţi cu singurul nume pe care îl merită.

PEDOFILI.

Pedofili care tânjesc la corpuşorul fraged al fetiţelor de 17 – 18 ani şi sunt gata să le sacrifice vieţile şi destinele pentru a-şi satisface ei poftele greţoase şi scabroase.

Funeriu şi cei ca ei îi acuză pe cei care promovează necesitatea educaţiei sexuale de hipersexualizare, în timp ce tot ei vor ca adolescentele să facă copii. Ah, oops. Exact produsul sexului la vârste fragede.

Sesizăm ipocrizia?

Da, mulţumesc.

Lăsaţi fetiţele să se educe şi să trăiască, gunoaie bolnave. Nu le împingeţi la decizii care le vor afecta pe toată viaţa, doar pentru că nu aveţi voi ce f*** şi pentru că crăpaţi de ciudă dacă o femeie realizată profesional îşi cumpără DIN BANII EI cafe latte pe care voi oricum sunteţi prea avari să i-o oferiţi.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Irina says:

    Am avut un profesor de religie în liceu, preot la o catedrală din oraș. Venea la ore cu un caiet de învățături scrise de el cu pix roșu și ne citea din el despre cum trebuie să fie o femeie creștină și ne spunea că școala prea multă smintește femeia care devine pretențioasă și nu se mai mărită. O colegă s-a ridicat din bancă și i-a zis: “Părinte, eu sunt deja măritată dar, dacă mă supără bărbatul, îl schimb cu altul mai bun.” Toți am început să râdem și părintele a devenit ținta miștourilor până la terminarea liceului.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: