Poșta redacției: Despre impostură

Image by 愚木混株 Cdd20

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

***

Stimată domnişoară Lupu, 

Mulţumesc pentru posibilitatea de a cere un sfat de la cineva care nu e amestecat în povestea asta.

Am aproape 50 de ani, sunt studentă la o facultate particulară, anul 3. (Deci, se apropie examenul de licenţă).
Toate-s bune şi frumoase până aici. Sau era până acum 3 săptămâni, când am avut un examen la unul dintre acei piţifelnici care n-ar trebui să fie profesori (oricare i-ar fi oficial rangul academic).
Deci, 
– timp de un semestru, a fucking citit 30 de pagini dintr-o carte a unui profesor american (care e unul dintre zeii domeniului)
– la examen, musiu a decis că 10 e doar al profesorului (şi aş tinde să zic că de fapt aşa este, DAR, profesorul care pretinde asta, ar fi indicat să fie nişte zei în viaţă, nu nişte ţârcovnici care au venit să citească lecţia de geografie în locul popii care e profesor suplinitor la Adâncata de Deal, ca să nu se urce copiii pe pereţi şi să dărâme lustra. Şi cineva care timp de un semestru citeşte 30 de pagini dintr-o carte, e doar un astfel de ţârcovnic)
– a formulat cel puţin ambiguu întrebările, prin urmare, ceea ce a dus la 1/3 dintre studenţi picaţi.

Aici recunosc că toţi am fost c***e – şi eu la fel, nu am protestat cu nimic în timpul anului, fiindcă materia e pusă cu furca, să fie un examen în plus. Aplicabilitate 0. 
Şi da, recunosc că dacă aş fi luat 5, îi uram sincer să se ducă-n pizda mumă-sii şi o lăsam aşa, ceea ce mă face la fel de curvă şi de vinovată.

Mă rog, am dat reexaminarea, am luat (culmea, 10 – ceea ce înseamnă că s-a întâmplat ceva care i-a adus aminte că nu există nicio lege care să prevadă că 10 e al profesorului). Cu toate astea, sunt în continuare furioasă. Foarte, foarte, foarte furioasă.

Prin urmare am luat decizia să:
– verific dacă există vreo obligaţie ca Universitatea să depună suporturile de curs spre aprobare la (probabil) ARACIS/ Ministerul Învăţământului
– să scriu la Universitatea americană unde predă profesorul a cărui carte a fost folosită şi să las departamentul lor juridic să se distreze şi să afle dacă s-au plătit drepturile de autor pentru capitolul care a fost urcat şi pe google classroom. 

Problema e că destul de mulţi din jurul meu se dau de 3 ori peste cap să-mi demonstreze că greşesc, că nu-mi va aduce niciun beneficiu să-i fac astfel de probleme şi că în esenţă ar trebui să-mi văd de viaţa mea şi de cariera mea.
Recunosc cinstit că dacă nu mă pica, lăsam lucrurile să curgă fix aşa, ceea ce mă face vinovată.

Întrebarea e, din punctul dvs de vedere, un astfel de set de demersuri (de pe urma cărora da, eu nu aş mai beneficia cu nimic, dar e foarte posibil ca studenţii viitori să aibă şansa unui profesor competent) este pierdere de timp sau e just.

Mulţumesc anticipat.

X. 
***
Dragă X.,
Sunt două chestiuni diferite.
Pe de o parte, setea ta de răzbunare venită din orgoliu rănit. Ne e clar tuturor că toate acțiunile pe care vrei să le inițiezi izvorăsc direct din asta. Ăla te-a subestimat și acum vrei să-i scoți pe c*r toată oftica, picătură cu picătură, până îi explodează hemoroizii.
Ăsta e adevăratul motiv care te mână în luptă. Vrei să-i arăți ăluia că s-a pus cu cine nu trebuie. Recunoști și tu nu ți-a păsat de materie, că voiai doar să obții ușor niște credite și că știați toți că proful e pila cuiva și un incompetent. dar v-ați complăcut.
Îmi place că recunoști asta și că nu încerci să mimezi noblețea și superioritatea morală. Evident, e vorba despre răfuială personală și, uneori, omul nu are de ales. Unii și-o cer atât de intens, încât nu ai cum să nu le-o dai. Nici nu intenționez să te școlesc pe subiect, pentru că ÎNȚELEG.
Pe de altă parte, raționamentul de tipul: Alți elevi merită un profesor competent sunt și ele corecte. Primul loc în care orice tânăr român deprinde blazarea și asumarea condiției de brain dead sunt orele astea de umplutură de la universități.
Verdictul comisiei: arde-l, dă-l dreq.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. o ana says:

    Pe baza a ce decidem noi ca profesorul asta e unul care nu are ce cauta la catedra? Poate a citit 30 de pagini pentru ca macar atat sa se fixeze in mintea studentilor. Ambiguitatea din intrebari nu cumva era special aleasa ca sa verifice ca oamenii au inteles, nu au memorat pe dinafara cele 30 de pagini? Si sunt 30 de pagini dintr-un „zeu” al domeniului deci nu e chiar asa inutila materia. Cine vrea sa invete citeste si restul cartii, iar daca a inteles bazele ii va fi mai usor.

    Poate ca are dreptate femeia, dar e prea multa ura in spusele ei ca sa o luam in serios. Sunt probabil orgolii mai mari calcate in picioare sau spaima de a pierde intrarea in licenta.

  2. NUCLEAR_TAKES says:

    Nu stim domeniul, nu stim daca profesorul este “un zeu al domeniului”. Chiar daca ar fi nu inseamna ca trebuie sa ne bazam judecata pe argumentul autoritatii. Asta e o abordare religioasa nu stiintifica.

    Lady needs to take a chill pill. E clar una din personalitatile alea dificile si extrem de ranchiunoase.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: