Poșta redacției: Vreau să fiu actriță!

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi spune aşa:

Bună, Lorena,

Te-am descoperit cu femeile independente. Reclama aia mi se pare foarte mișto, mult prea mișto, și cred că toți indivizii care s-au luat de tine au făcut-o din prostie și invidie.

Uite și problema. Am certuri cu părinții toată ziua. Eu pentru că aș vrea să mă fac actriță, ei pentru că nu vor să mă lase. Cică actrițele sunt toate c***e. În special mama e pornită rău, nici nu stă la discuții.

Ce îmi recomanzi? Eu știu sigur că vreau să fiu actriță, nu altceva, Și nu sunt c***ă.

X.

***

Dragă X.,

Recomand să îți urmezi visele, normal. Oamenii cărora li se taie aripile de tineri sunt cei mai ofticoși, opaci și frustrați oameni de pe pământ. În fond, Dacă nu te bucuri de ceea ce îți place, pentru ce mai trăiești?

Evident că actrițele nu sunt c***e. Majoritatea sunt atât de devotate emoțional, atât de inocente, atât de pasionate, încât am putea spune că sunt mai degrabă călugărițe. Și oricum, majoritatea regizorilor sunt gay, deci, chiar dacă ai fi c***ă, nu te-ar ajuta cu mare lucru.

Iată însă niște aspecte pe care merită să le iei în considerare:

a) Venitul nu e stabil.

Când nu te mai țin mama și tata, ci ai tu propriile tale facturi, plătibile lună de lună, brusc contează să te poți baza pe un flux constant de bani. Or, în actorie, fluxul ăsta constant îl au doar vedetele consacrate, sau actorii angajați în teatre de stat sau roluri principale în seriale. Viața celorlalți e o continuă improvizație, un cum fac să supraviețuiesc și luna asta.

De aici derivă următorul subpunct:

b) E bine să ai și alte calități / competențe.

Pandemia prezentă încurcă actori, muzicieni și alți interpreți de peste doi ani. Problema e că în astfel de perioade, facturile continuă să vină.

Dar chiar și în anii în care nu e pandemie. Sunt n proiecte în care investești timp, dar care nu se realizează, n plăți care se amână la infinit și n situații în care cineva se trezește hodoronc – tronc că te înlocuiește.

Soluția: încă un job. Sau încă o competență pe care să o poți valorifica în calitate de freelancer.

c( Ai parte de extrem de multă respingere.

Chiar și cel mai popular actor de care ai auzit a mers la mii de castinguri pe care nu le-a dat și e normal să fie așa. Exercițiul esențial, în această situație, e să nu lași nu-urile să îți demoleze stima de sine și să nu îți pierzi încrederea în forțele proprii. Mulți cad în depresii cumplite când au parte de un refuz după celălalt. Cu cât tratezi castingul într-un mod mai relaxat și de miză mică, cu atât ai șanse.

d) Dacă ai un pic de succes, acesta vine la pachet cu o infinitate de hateri și de mâncători de k…

Ai fi zis că ok, ignorul generalizat e nasol, nu? Stai să vezi cum e când se nimerește să se alinieze astrele și să îți iasă ceva.

Românașii sunt un popor tare drăguț, care pare să aibă o mitralieră de ură încărcată la maximă capacitate, perpetuu la îndemână. Nici măcar nu trebuie să faci ceva, să-i stimulezi.

Trebuie să deprinzi încă o aptitudine: de a ignora senin ofticoșii și invidioșii.

e) Vânătorii de trofee

Nu, nici viața privată nu e o comedie romantică din California. O grămadă de gigei vor căuta agresiv să te agațe pentru că tu ești actrița aia care. Și atitudinea lor va fi exact pe linia “Oricum, toate actriţele sunt c***e”. Din nou, nervi de oţel şi un lighean cu apă rece în care să-ţi ţii picioarele.

f) E doar o actriţă, dă-o naibii

Să nu dea naiba să începi să lucrezi pentru o cauză nobilă de orice tip şi să ai discurs public pe temă. Puzderie de rahaţi o să zică: Ce e asta, mă, actriţă? Are în cap doar tărâţe şi vise. Cine o ascultă?

Astea mi se par aspecte mai importante de luat în considerare, decât prejudecata alor tăi. În fond, poţi oricând să faci ce am făcut eu: dai admitere la actorie, îţi iei un job, munceşti şi te întreţii în timpul facultăţii, şi nu mai accepţi pistonaj părintesc, dacă tot eşti pe banii tăi.

Important e să înţelegi ce te aşteaptă ulterior şi să îţi asumi că vrei şi că poţi să duci toate astea.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Monica says:

    Dacă faci pregătire de actor cred ca asta te poate ajuta în orice domeniu în care te-ai duce în viață. Eu am lucrat în turism pana în pandemie și făceam cursuri de actorie ca hobby și sa ma ajute să îmi revin cu capul, fosta mea mangera a lucrat în teatru ani de zile. Poți folosi experienta de actor și pregătirea de actor sa te propulseze în orice domeniu ai vrea tu după în caz ca nu merge. Și dacă merge și ai succes și îți place e ca în mema aia: what if I fall? But my dear, what if you fly?

Leave a Reply to Monica Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: