Jurnal de vaccinare – 3

Salut, sunt Lorena Lupu și m-am vaccinat cu AstraZeneca. Am hotărât să țin acest jurnal nu ca să mă dau mare – am primit pe Mewe exact acest comentariu: De ce te dai mare că ești șoarece de laborator? – ci ca să îi familiarizez pe cei curioși legat de efectele secundare, în cazul unei persoane astmatice, cu multiple alergii.

Niciodată nu pornesc într-un demers public sau privat din ipostaza că eu sunt miezul din dodoașcă, sau că aș fi mai interesantă decât tine. În schimb, am o toleranță extrem de scăzută la bădărănie și misecuvenism, și atunci ripostez așa cum ar fi cazul să riposteze toate femeile, ferm și asertiv, până în punctul în care nimeni nu își va permite să ne tragă de brăcinari fără o prietenie reciprocă asumată ca atare de ambele părți și fără contextul INTIM care să justifice atitudinea non-formală.

Mbun. Acum că am lămurit-o pe asta cu datul mare, hai să intrăm în subiect. Episodul 1, în care am descris ziua vaccinării, e aici, episodul al 2-lea, în care am descris prima zi de după, e aici.

Prin deducție logică, te-ai prins deja că azi e a doua zi. Dacă nu, e ok să-mi pui întrebări imbecile în rubrica de comentarii.

Azi, m-am trezit cu mintea mai limpede, și cu o sete de aș fi sorbit și Dâmbovița. Am încercat să mă ridic să îmi torn niște apă – aaaaaaaaaaaau!

Un aspect deloc de neglijat care apare după vaccin este durerea fizică CRUNTĂ. Nici nu știi dacă e de la mușchi, articulații sau oase. Sau peste tot. În astea două zile, am golit un tub de Diclofenac pe trei sferturi plin înainte de vaccin. Când te duci să te vaccinezi, să ai unguentul antiinflamator și calmant preferat pregătit, în cantități de zici că ești cu echipa Braziliei în cantonament.

Azi am desfăcut tub nou.

Mi-am băut cafeaua, cu multă lămâie – cel mai bun tonic și tratament antimahmureală, am luat încă un parasinus, un aerius, medicația de astm și o tabletă de multivitamine, în ideea de a mă motiva să ies până la medicul de familie, să mă asigure că astea toate sunt doar efecte secundare și nu am luat ceva en passant de pe undeva.

Mi-am măsurat febra. Rezonabilă. 37.3. Comparativ cu maximele zilei precedente, 39.2, suntem pe drumul cel bun. Dar durerea fizică de face să gemi în timp ce te chinui să deșurubezi capacul de pe borcanul de miere, sau să storci tubul de pastă de dinți.

Da, ăsta e nivelul de lipsă de forță.

Hrănești pisica, cureți nisipul, faci un duș foarte sumar – care pare muncă la mină. Speli vasele zilei precedente – când abia ai reușit, icnind și împleticindu-te ca un bețiv – să le pui în chiuvetă și să nu le lași vraiște prin casă. Asta deja te obosește foarte tare și te bagi instant în pat. Chit că ai băut o cafea mare și ai luat multivitamine, în secunda următoare dormi dus.

Ceea ce, din nou, e progres. În prima noapte, durerile fizice nu te-au lăsat să dormi nici o secundă.

Te trezești mai fresh și parcă mai energic. Te îmbraci să pleci la doctor. (Are cabinetul pe strada vecină, deci e la categoria plimbare scurtă.)

-Mă doaaare tot corpul.

-Bătrânețe, c**ie crețe, îmi răspunde doamna doctor.

Când o privesc șocată că m-a făcut bătrână, începe să râdă. Îmi spune: Glumesc, Lorena. Da, și soră-mea s-a vaccinat și o doare tot corpul. Și ea mai și vomită.

-A, eu nu vomit. Dar nu am mâncat ieri decât iaurt cu mix de semințe și mere verzi. Tot ce am putut suporta.

Febra îți dă un gust de cărămizi arse, pe care nu îl poți potoli decât cu alimente reci și acrișoare: iaurt, mere, lămâie.

-Măcar te vitaminizezi. O să fii ok. Trece tot. Să iei paracetamol.

-Doamnă, eu de muci și flegme nu mă sperii. Sunt astmatică și astea sunt specialitatea casei. Dar NU înțeleg durerile astea chinuitoare în tot corpul.

-Să fi văzut ce dureri fizice aveai cu Covid. E ok, înseamnă că ai făcut anticorpi și lucrează. Mai ai răbdare. Alte probleme?

-La cap, dar pe alea nu le tratați dumneavoastră.

M-am dus acasă. Am obosit iar. M-am băgat din nou în pat. Altă tură de somn. Am mijit ochi cât să răspund unor mailuri, mesaje și comentarii.

M-am trezit pe la 18 și am hotărât să documentez și această zi. După somn, observ că durerile s-au mai atenuat. Încă îmi simt șoldul, genunchii și glezna, dar e ca și cum m-ar zgândări o gheară din interior. Ieri era ca și cum îmi bătuse cineva cuie în ele.

Poate își face găleata de Diclofenac efectul.

***

Concluzia: DA, mi-e mai bine decât mi-a fost ieri. Febra a fost mai mică, durerile mai puțin intense, plus că am dormit ca un urs în hibernare.

Ca să-l dezamăgesc pe gigelul ăsta:

Se pare că nu, n-am murit încă, și nici nu plănuiesc s-o fac prea curând.

Să vedem cum va fi mâine.

 

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

***

Image by Arek Socha from Pixabay

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: