Showul lui Bad Bunny a redefinit ideea de concert

Mă trezesc de dimineață, cu o realizare în suflet: Oh, my god, când am ajuns eu fan Bad Bunny? Răspuns: după o apariție extrem de funny la Saturday Night Live, după un speech neașteptat de vulnerabil și de uman la Grammy Awards și după un concert excepțional la Super Bowl.

Înainte, Bad Bunny, sau Benito Antonio Martínez Ocasio, nu prea mă interesa. Reggaetonul s-a înmuiat mult de la Pitbull și Daddy Yankee, care ne țineau în cluburi până dimineața. (Insert „ehei, taică, pe vremea mea”).

În plus, interviurile bubuiau de dad jokes obosite. Exemplu: Ce crezi că ni se întâmplă după moarte? Bad Bunny: Ăăă. Ne îngroapă? (Genul de umor sec, care mă face să dau ochii peste cap.)

Cu veșnici ochelari de soare care îi acopereau fețișoara frumoasă și cu obiceiul de a se duce pe la evenimente în pantaloni scurți, tricou și adidași, de zici că o pornise la plajă și l-au agățat niște promoterițe pe drum cu un pliant.

Pe scurt, Bad Bunny nu îmi spunea nimic. Nu îl antipatizam, că antipatizez doar oamenii care mă înjură și pe cei ce încearcă să mă mocangească. Dar nici nu îl căutam în mod deosebit.

În schimb, showul lui de la Super Bowl ne-a arătat tuturor cum se face artă de protest. Artă de rezistență. Artă cu mesaj social. Într-un mod frumos, inspirat și creativ, care mi-a adus lacrimi în ochi.

Invitația adresată lui Bad Bunny, influencerul latino al momentului, nu e întâmplătoare și nu a trecut ignorată. O țintă de hărțuire și abuz a regimului Trump e comunitatea latino, și nu doar emigranții fără acte, ci și cei care se trezesc deportați chit că au cetățenie, job și zero infracțiuni la activ. Un protest al NFL (National Football League) care numără destul de mulți jucători latino, a fost taman invitația adresată unui star al comunității. Și bineînțeles, magaioții s-au umplut de spume și au început să ragă. ”De ce nu invită un american?” Păi, a răspuns NFL, Bad Bunny ESTE american, cu cetățenie, de vreme ce Puerto Rico e parte din SUA. Țărani neduși la școală ce sunteți.

Atunci, magaioții l-au angajat pe Kid Rock, un roacăr alb în vârstă care n-a mai scos ceva relevant de când avea taică-miu plete, să țină un concert pe exact același timeslot, să fie difuzat de cine nu dorea să difuzeze Bad Bunny. Până și eu, care sunt cel mai money-motivated om pe care îl cunoașteți, aș fi refuzat fără ezitări un astfel de job, pentru că e clar mesajul de discriminare și rasism, și nu aș accepta să fiu pion în acest joc.

Amuzant, despre concertul lui Kid Rock n-am văzut și n-am citit nimic. Inclusiv Trump, care inițiase ideea, a dat o postare pe TruthSocial, în care porcăia showul lui Bad Bunny. Cum ar veni, nici măcar el nu s-a uitat la Kid Rock. 😀

Și da, Bad Bunny știa că își ia înjurături de la MAGA, chiar dacă ar cânta cu poza lui Kennedy pe piept, prin urmare, a decis să se ducă full-on în celebrare latino. Începând cu o imensă plantație, cu o coregrafie în care dansatorii lui munceau câmpul – simbol al muncii pentru care au fost aduși emigranții latino în State, dintotdeauna. Continuând cu căsuțele modeste în care locuiesc, cu chioșcurile și magazinașele de cartier, cu fiesta dezlănțuită și o nuntă plină de pasiune. Practic, omul nostru a realizat un întreg musical în care a prezentat comunitatea latino în viața ei de zi cu zi, cu extrem de multă muncă și extrem de multă veselie.

A avut două vedete invitate: Lady Gaga, care nu e un star latino, dar ESTE descendenta unor emigranți italieni, și Ricky Martin, cea mai mare vedetă născută vreodată în Puerto Rico. Ambii au creat câte un moment absolut impresionant.

Apoi, i-a dăruit premiul său Grammy câștigat în acest an unui copilaș, sugerând continuitatea moștenirii culturale.

Și a încheiat cu sloganul favorit al lui Trump: God bless America. Urmat de o înșirare a tuturor țărilor de pe continentul american, începând din sud, pentru ca Statele Unite să fie printre ultimele. Un magnific mod de a provoca prin frumusețea simplă a adevărului istoric și geografic.

Concertul lui Bad Bunny e unul dintre cele mai frumoase spectacole de Super Bowl din istoria evenimentului. Cutremurător, profund și rebel. Un strigăt al unei comunități oprimate. Și o dovadă că arta este și rămâne o portavoce a protestului.

***

Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.