Azi, am avut treburi și n-am stat pe net, dar, când m-am așezat să mănânc ceva, constat că e mare ceartă, cum că guvernul a venit cu un proiect de lege care să oblige absolvenții de medicină să profeseze în țară un anumit număr de ani, în schimbul educației oferite de buget.
Printre mulți care înjurau doar ca să contribuie și ei ceva la subiect și mulți care înșirau clișee, dar nu înțelegeai ideea principală din propoziție, am văzut o întrebare foarte fair: OK, dar o să avem și oportunități, odată cu obligația asta?
Sunt mulți absolvenți care ar vrea să profeseze în țară, dar rezidențiatul cu post e la Cuca Măcăii sau în cu totul altă specialitate, iar spitalul de la tine din oraș nu planifică un concurs în următorii cinci ani. Sau se duc să lucreze la clinică crivată, unde cineva o să le spună și cât de lungă are voie să fie consultația. Sau să-și deschidă cabinet propriu, acum, când impozitele momentului sunt ca o declarație de război la adresa micului antreprenor – ca să nu spunem că o să vină tanti Mița să întrebe: ”Dar ce experiență ai, maică?” ”Acum am absolvit.” ”Tulai, și tu vrei 400 de lei pe consultație?? Păi nu mai bine venea Georgescu și dădea lege să munciți toți gratis?!”
Da, e o logică în ideea că, dacă ai studiat pe un loc la buget, statul a investit în tine, și în momentul în care tu îți iei tălpășița în străinătate, creezi o daună echivalentă cu suma studiilor tale. Și în alte țări europene, există obligația de a profesa în beneficiul statului, dacă ai beneficiat de gratuitate. Numai că, în acele alte țări, salariile sunt rezonabile, inclusiv pentru începători, iar pachetele de relocare în caz că ești trimis la Cuca Măcăii – sau mă rog, Le Coucque de los Macay – sunt gândite să te ajute.
Puține persoane ALEG să plece în străinătate, să renunțe la cercul social și vibe-ul de acasă și să o ia de la zero într-o țară îndepărtată, unde, poate, în primă fază nu înțeleg ce vorbește lumea pe stradă. Când guru Dilimache era pe val electoral, am discutat cu o prietenă o oportunitate să plecăm în Norvegia. Țară civilizată, femeia are drepturi, joburi decent plătite. Dar frigul și limba absolut imposibilă au fost argumentele care m-au făcut să zic: pas, hai să sperăm că guru nu iese.
Dar sunt oameni care aleg frigul și limba absolut imposibilă, pentru că nu au o alternativă REZONABILĂ de a profesa ceea ce au studiat la ei acasă. Și mulți chiar încearcă. Se înscriu în concursuri unde iese cine trebuie.
Cum îmi place mie să spun: de câte ori încerci să impui o obligație cuiva, trebuie să te întrebi ce anume oferi. Că dacă doar obligi, și nu ajuți omul să te ajute, creezi doar frustrare și scandal pe rețele sociale. Și peste trei ani, iar te trezești că populația votează extremiști care le promit marea cu sarea.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say