Jurnal de vaccinare 1

Gata, s-a întâmplat. La centrul medical Veridia, o clinică privată curată, elegantă, cu un personal discret și empatic. M-au pus să completez acordul pacientului și un formular cu istoricul bolilor. Am precizat că am astm cronic, că am luat recent cortizon, m-au avertizat că pot avea efecte secundare mai accentuate față de Gigel de rând. Am zis că e ok, știam deja de la medicul de familie și mi-am asumat. Asta e, o să fie nasol câteva zile, dar măcar o să am și eu cip, să fiu conectată în rețea cu barosanii.

Mi-au arătat acul și seringa în ambalaj, doza de vaccin virgină și nedesfăcută, data de expirare în iunie 2021. Da, era AstraZeneca, dar alt lot. M-a asigurat că n-o să doară. Am asigurat-o că acest braț de astmatic a văzut injecții cu cortizon, iar alea dor de-ți sar ochii din cap, prin urmare sunt veteran.

M-au înțepat foarte lin și fin, apoi, pentru că sunt clinică privată și cu mai multă păsare de pacient, mi-au pus și un plasture și au acceptat să-mi facă o poză pentru Facebook.

Apoi, m-au trecut în sala de monitorizare. În cazul altora un sfert de oră, în cazul meu o jumătate, pe motive de istoric personal. În acest timp pot avea loc reacțiile secundare grave: șoc anafilactic, leșin, chestiuni. Pe un băiat l-a și luat un leșin, dar era doar un atac de anxietate. Eu m-am împrietenit cu toți ceilalți pacienți din diverse grupe de risc și a rămas să ne revedem în aceeași gașcă la rapel.

Mbun.

La Unirii, metroul era blocat. Tocmai încercase o fată să se sinucidă, aruncându-se în fața metroului. Dar despre acest episod, mâine dimineață. Cum așteptam să se repornească linia Republica – fix pe aia o alesese, a început să curgă transpirația pe mine și m-a pocnit o oboseală cruntă. M-am dus la un băiat pe care l-am citit după privire că e mai sentimental:

-Am făcut azi vaccinul, uite hârtie, și mă simt foarte, foarte obosită. Mă lași, te rog, să mă așez?

Nici nu s-a uitat pe hârtie, s-a ridicat direct. Da, sunt nenumărați bărbați buni pe lume, dar ăștia nu stau pe net să agaseze femei.

M-am așezat pe scaun și… mi-e jenă s-o spun, dar am ațipit instant. Ăia se agitau în jurul meu, eu dormeam cu băluțe în mască.

Mbun. Am deschis ochii exact când mulțimea a luat-o spre peron. Venise tren spre Anghel Saligny. OK; înghesuiți-vă voi toți în el, eu o să iau Republica.

În metrou, cu geanta strânsă strategic, am ațipit iar. Bine, dar eu am istoric de dormit în metrou. Țineți minte scandalul ăla de acum un an și jumătate, că, dom’le, femeia independentă şi plină de bani doarme în metrou? Toţi gigeii care nu înţeleseseră noţiunea de actorie şi rol mâncau kkt cu polonicul pe temă. Acum, însă, îmi trag glugă peste faţă şi mască pe jumătatea de jos şi nu ştii dacă sunt eu sau Fane Aurolacu.

Mbun. M-am trezit fix la staţie şi m-am dus la farmacie, să-mi scot reţeta reînnoită de medicaţie pentru astm. Cu o oboseală în tot corpul de zici că muncisem la canal. OK. Când s-a apucat doamna farmacistă să proceseze reţeta, am rugat-o şi pe ea:

-Doamnă, mă simt foarte obosită. Pot să stau jos?

-Da, vă rog. Vă e rău?

-M-am vaccinat azi şi mă simt ca şi cum am muncit şaisprezece ore pe şantier.

-Aşa şi fiu-miu. Vă trece.

Bun. Am ajuns acasă, m-am băgat în cadă şi am stat în apa fierbinte… nu ştiu cât. Mult.

Acum sunt în pat, cu motanul peste jumătate din faţă. În poziţia culcat, mi-e chiar ok, pot scrie. Am luat un paracetamol şi un aerius, cu un pahar de apă în care am pus vitamina C efervescentă.

Până acum, avem oboseală fizică. Dar nu sunt sigură dacă nu e tot un atac de anxietate, cauzat de sinuciderea din metrou.

To be continued.

PS: Am uitat să precizez vestea tristă. Fără băuturi alcoolice în primele două săptămâni de la vaccin.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.