Ce ne facem cu profesorii abuzivi?

Pe data de 10 februarie, o tânără care semnează Geanina Maria relata pe contul ei de Facebook cum s-a văzut silită să întrerupă cursurile de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (FLLS) din București, din cauza unei profesoare de suedeză pe care o desemna numai prin inițiale. C. V.

Abuzurile la care această profesoară își supune în mod curent studenții se pot citi pe peretele fetei. Aici.

Fata descrie cum, din 35 de studenți care au început anul I universitar, au rămas 24 la începutul anului al II-lea. Și asta pentru că respectiva CV i-a abuzat verbal pe toată durata cursurilor, i-a subminat, a interzis participarea celor pe care îi eticheta drept “sub nivelul grupei”. Şi de aici, povestirea ei descinde spre horror. Cum a făcut un scandal de 15 minute unei colege care a îndrăznit să caşte de oboseală după o zi de cursuri. Cum dădea afară studenţi de la curs pentru că nu-i plăcea postura lor. Cum i-a aruncat unei colege bolnave un dosar cu fişe medicale şi de spitalizare în faţă, spunându-i că “putea să vină şi cu certificat de deces”.

Cum, la examene, acuza fără dovezi de plagiat şi copiat pe cine i se punea pata şi nu exista negociere.

Şi multe, multe alte ipostaze oribile. Intraţi şi vedeţi.

***

Studenţii s-au dus la prodecan, întâi să se plângă verbal. Li s-a răspuns: “Da, ştim, au mai venit şi alţii.”

Apoi, douăzeci de studenţi nedreptăţiţi şi insultaţi au depus concomitent reclamaţii la adresa cucoanei.

Au fost ignoraţi cu seninătate.

De aceea preiau şi eu situaţia pe blog. În ideea de a face cazul un pic mai cunoscut.

***

Și sincer vă spun, textul Geaninei îmi redeschide traume de altădată.

Şi eu am cunoscut câţiva profesori extrem de abuzivi prin facultate. Şi dacă îmi reproşez un lucru, ştiţi care este? Că nu m-am dus cu ei până la Ministerul Educaţiei şi Culturii. Să salvez generații ulterioare de copii nevinovați.

De obicei, e aceeaşi tipologie. Ratat sau ratată, eşuat(ă) pe băncile unei şcoli, care îşi răzbună absenţa unei p*li noduroase şi viguroase prin teroare şi abuz la adresa studenţilor.

Şi cum genul ăsta de jegoşi au o formă de intuiție emoţională malefică, îi adulmecă de la o poştă pe ăia vulnerabili, veniţi din familii disfuncționale, abuzive, cu încrederea de sine la pământ, cum era sora voastră la 19 – 20 de anişori, şi maaaamăăă, cu cât sadism şi parşivenie te umilesc şi te insultă.

Regret din adâncul inimii că nu am avut puterea să depun reclamaţii şi să lupt pentru dreptul meu la o educaţie în condiţii demne şi de respect reciproc.

Acum, aş avea-o.

Şi tot acum, vreau s-o sprijin pe Geanina să facă ceea ce eu nu am avut curajul să fac la vârsta ei. Şi anume, să lupte.

Există un singur motiv care justifică ocuparea unui post la o catedră: interesul sincer de a oferi informaţie şi opţiuni celor care vor să înveţe de la tine. Grija pentru binele şi perfecţionarea lor.

Implică asta şi o doză firească de disciplină şi severitate?

DA.

Dar disciplina trebuie să se reflecte strict în reguli clare, iar severitatea, în corectarea eventualelor greşeli. Iar corectarea cea mai eficientă e cu calm şi demonstraţii concrete, nu cu urlete, melodramă, insulte, ochi daţi peste cap şi alte manifestări de nef***ă care poartă cu studenţii cearta toxică pe care nu mai e dispus boufrendul s-o tolereze.

Am avut aceste experienţe oribile predominant cu femei. Femei pe care le puteai reuni sub titlul “actriţe ratate”. Şi pe care naivul de mine le lua în serios, şi ducea acasă chinul şi groaza insuflate de istericalele lor fără miză. Nu erau decât prelungirea firească a chinului şi groazei din sânul familiei.

*

Există două categorii de profesori care nu au ce căuta la catedră. Pe masculin, harmăsarul în călduri care trage de studente, abuzând de autoritatea pe care i-o conferă statutul. De ăsta, har Domnului, n-am avut parte. Nu la școală.  Și pe feminin, pizma isterică pusă pe demolat psihic studenţi.

Ambele categorii trebuie reclamate până în pânzele albe. La inspectorat. La poliţie. La minister. În media.

Treaba unui student într-o şcoală este una singură. Să înveţe. Nu să fie alinare pentru criza de 40 de ani a cuiva, sau sac de box, sau ţap ispăşitor pentru toate alegerile greşite ale aşa-numitului dascăl.

Sper sincer ca studenţii de la suedeză să se organizeze şi ca rectoratul  FLLS să ia măsuri. La nevoie, mă ofer să și public cele 20 de reclamații, să nu rămână doar hârtii care șăd cumințel într-un dosar și strâng praf. Nu poţi obliga statul român să plătească un salariu universitar pentru abuz.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. Nicu says:

    Ca fost absolvent al aceleiasi facultati, am auzit de Vioreanu, era faimoasa. In generatia mea, zbirul suprem al catedrei de engleza era Mihai Mindra (fusese dat afara de la catedra de ebraica, dar cumva era acceptat la catedra de engleza – cine a avut cursuri cu el, stie despre ce vorbesc). Tortionar emotional ca la carte.

  2. Cc says:

    Timp de 8 ani am avut aceeași profesoară de sport(fostă handbalistă ajunsă la 100kg). Am fost o fată timidă și mai împiedicată din fire, motiv pentru care eram ținta ei preferată. La fiecare oră urla numai la mine și ma făcea bleagă, mămăligă… spre amuzamentul colegilor. Din cauza acestei vaci am trăit tot timpul cu impresia că sportul e ceva groaznic la care eu nu am talent.
    Totul s-a schimbat când am dat de un profesor de yoga de la care am învățat ca nu contează cât de bine faci comparativ cu ceilalți, ci contează să faci cât poți tu de bine. A fost o mare plăcere să învăț fără presiune și batjocură.

  3. NUCLEAR_TAKES says:

    As fi interesat de cauzele sociologice ale acestui fenomen. Fara indoiala ca exista profesori abuzivi peste tot in lume dar in Romania par sa supravietuiasca mai ales pentru ca scoala este o institutie invechita, inca influentata de ceausism, unde birocratul/aparatcicul avea a mare influenta si putea sa taie si sa spanzure dupa bunul plac.

  4. Teo says:

    Când mă pregătesc pentru întâlnirea cu copiii mei (elevi sună prea distant), îmi propun nu să le transmit informații, ci să îi ajut să experimenteze, să trăiască, la nivelul lor, materia pe care o predau. Prin urmare, nu există greșeli, nu există severitate, ci doar pași mai mici sau mai mari.
    Școala, așa cum o știu de când eram eu elevă, este centrată pe evaluare. Pentru mine, fiecare zi era un nou test, o nouă luptă, încărcată de teamă, de ezitări, de nedreptăți. Poate că, între *jdemiile de aspecte ce trebuie corectate, ar trebui schimbat și acel al abordării didactice.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: