Puloverul verde

Sunt fiinţe care nu cunosc niciodată dragostea. Sunt fiinţe care se mint toată viaţa că iubesc, şi de fapt nu iubesc decât avantajele pe care le au de pe urma celuilalt. Şi sunt fiinţe care descoperă iubirea adevărată abia la vârsta demnă de respect a senectuţii.
Distinsul Pulică Splendoaremaximă, de profesie mâţă, are 12 ani. 94 de ani în ani pisiceşti. E un ilustru veteran al chiriilor prin tot Bucureştiul şi al călătoriilor prin hoteluri, a văzut ţara în lung şi-n lat, şi n-a trăit decât experienţe de o seară cu diverse prosoape, pe care le uita necruţător de cum se dădea jos de pe ele, şi le făcea să sufere îndelung, seduse şi abandonate în coşul de rufe. Le schimba ca pe, ei bine, prosoape.
Acum trei săptămâni, am dat o fugă până la Sfântu Gheorghe, cu nişte treburi. Şi mama mi-a făcut cadou un pulover numai bun de purtat în zone de munte. Foarte gros, foarte pufos, foarte mare. Evident, l-am adus la Bucureşti – l-am purtat pe drum, că am murit de frig până am ieşit pe la Ploieşti – şi l-am trântit pe fotoliu. În Bucureşti, eu port bluziţe mulate, care să sugereze că aş avea ţâţe. Deşi nu păcălesc pe nimeni.

Bun. Nu mică mi-a fost mirarea, în prima zi, când am constatat un raport copulativ intens şi pasional între motanul meu şi plovărul verde. Singurul detaliu ciudat e că, după ce actul s-a terminat, motanul nu s-a ridicat nepăsător, cum făcea cu prosoapele. A rămas culcat într-o rână, relaxat, cu plovărul în braţe. Nu puteam să cred. Făceau spooning. Spooningul de după forking.
A doua zi, idem.
A treia zi, ibidem.
Pe la final de săptămână, zic să bag la spălat amanta, că a fost târâtă pe jos prin toate ungherele, în coţăială zilnică şi plină de năbădăi, ca o tânără căsătorită în luna de miere.
Motanul dormea. Dar de cum am luat amanta, s-o îndes în maşină, s-a trezit pe loc şi a scos un mieunat lung şi sfâşietor, ceva a “Blestem de dragoste” de Maria Tănase.
Am înţeles ideea şi am băgat programul scurt. 30 de minute.
Am scos primul lighean de rufe şi m-am apucat să le întind pe uscător. Cântam “Blurred Lines” de Robin Thicke featuring Pharrell.

Când, deodată, aud foşnet în spatele meu. Intuiesc ce se întâmpla. Mă întorc.
Şi iată-l pe distinsul Pulică Splendoaremaximă, de profesie mâţă, trăgând după sine plovărul ud extras din maşină. Îl duce până în colţ şi începe să-l lingă, să-l spele de nesimţita şi păgâna apă, care, se ştie, e nemesisul tuturor mâţelor.

Dacă asta nu e dragoste, nu ştiu ce e. Şi, mamă, mulţumesc.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger