E ora 5 şi ceva, iar eu chiar acum îmi scot o pereche de gene false, aurite. Îmi caut discurile de demachiat – nu le găsesc, decid să mă şterg cu batiste de hârtie şi îi dau de mâncare motanului.
Ce seară! Azi, a fost una dintre acele zile care se întâmplă singure. De la Ramada Plaza, unde aveam de ridicat badge-ul Rock the City m-a chemat Anca Romanescu la vizionarea de presă pentru Oslo, filmul norvegian care a luat marele premiu TIFF. Acolo m-am întâlnit cu Ştefan Iancu, care, după film şi o Cola rece de protocol – “dar, vă rugăm, nu ieşiţi afară cu paharele” – m-a dus să salvăm puţin Delta – era Festivalul “Salvaţi Delta” la MŢR – apoi la Green Hours, la un film gay din cadrul Gayfest. Acolo, m-am întâlnit cu Lucian:
-Fată, după ce se termină ăsta, hai la Atelier Drag King & Queen.
-Ete pula. N-am nimic la mine.
-Nu contează, stai şi te uiţi.
Şi ne-am dus în Control. Acolo, gayistelor le-a venit, clar, o idee creaţă:
-Hai să te travestim.
-Surdelor. N-AM NIMIC LA MINE.
-Păi nu. Te travestim în… travestită.
O perucă roz, un rând de gene false interminabile, aurii, o tonă de sclipici, fard, blush, mărgele şi fisticoşenii – şi au făcut astea din mine o Ru Paul a României. Aştept poze mâine de la Paulică Duncă, şi le postez, să vă oripilez. Şi, de aici, lucrurile au ieşit de sub control grav. Dar a fost cea mai distractivă noapte pe care o poate avea un om.


Yay. 😐
Ei, na!
Cumva Lucian Dunareanu?
Ei si?Ete na:yay!