A trecut un an ciudat. Privind înapoi, am senzația că nu am făcut decât să mă zbat într-un râu vijelios, umflat de furtuni, și să lupt să mă mențin la suprafață. Dar iată, e 31 decembrie și am reușit, așa că îmi pot permite să contabilizez experiența în catastiful de Dificultăți depășite cu succes.
Sunt ani în care ți se tot propun și ți se tot oferă lucruri minunate și ani în care nu vin pe țeavă decât rahaturi, și, dacă la final izbutești să rămâi intact fizic și emoțional, poți spune că ești un învingător.
Anul ăsta mi-au murit o grămadă de oameni dragi și de prieteni buni, și cred că aici începi să resimți bătrânețea. Când ești tânăr, nu îți prea mor apropiați. Poate într-un accident, ceva ieșit din comun, un șoc cumplit, cumplit prin unicitatea sa. Dar când cunoscuți și prieteni încep să moară casually, de pe o zi pe alta, îți dai seama că timpul care ți-a rămas și ție e mult mai scurt decât ai crede, și îți datorezi ție însuți să faci toate lucrurile care te bucură, să trăiești tot ce vrei să trăiești și să nu te complici cu mizerii mărunte, pentru că, exact cum spun clișeele din manualele de dezvoltare personală: să acorzi importanță neajunsurilor este o decizie. Să îți bagi pwla în ele este o decizie mai bună. (Chit că niciun manual nu o formulează așa.) Să te bucuri pentru că rămâi vertical și liber e cea mai bună decizie.
Ce îmi propun pentru noul an?
1. Zero energie investită în certuri și conflicte.
Eu nu beef cu nimeni. Dacă tu ai beef cu mine, e problema ta și ți-o rezolvi manual undeva la distanță. Nu mai tolerez niciun fel de agariceală, smardoială, gigeleală și mârlăneală, și dacă văd tentative, interacțiunea se retează instant, fie că e online, fie că e offline. După ce îți mor oameni la care ții și descoperi că poți trăi și fără ei, capeți dexteritate suplimentară să îi flituiești pe cei ce te enervează.
2. Investesc timp doar dacă merită.
Timpul e cea mai valoroasă resursă a omului. Nu îl mai risipim aiurea, că nu avem de ce. Lista mea zilnică de ”to do” va fi pe bază de priorități, și prioritățile se vor concentra în jurul unei întrebări: Cât de mult merită deranjul?
3. O să fac în fiecare zi câte un lucru care să mă bucure.
Un lucru pe care nu ți-l poate răpi nimeni, indiferent cât de javră este, e bucuria de moment. Dacă știi ce te pasionează și faci cu drag acel lucru, pot să latre zece haite de potăi la tine, că nu au cum să te priveze de ceea ce te bucură.
În momentul în care înțelegi că ești singurul responsabil de propria fericire, încetezi să-i blamezi pe toți cei ce te-au traumatizat / nedreptățit în trecut și te investești cu totul în prezent. Și abia atunci, viața devine frumoasă și liberă de bagaje.
4. În ultimii 5ish ani, umorul a fost arma cu care am tratat toate provocările la nivel micro și macro care par să mă bombardeze. Și când citesc glume ale mele mai vechi, constat că mi s-a ascuțit mult ironia. Poate că e ceva de care aveam nevoie. Voi lucra la asta, că îmi place ideea de a evolua cu vârsta să ajung o babă #bossbitch când vine momentul.
5. Voi oferi pozitivitate fiecărui om cu care voi interacționa.
Câteodată, mă surprinde de cât de puțin e nevoie să faci un om să zâmbească. O doamnă în vârstă care își numără mărunțișul la casă și tu o întrebi de cât mai are nevoie. Un coleg supărat căruia îi faci un compliment. Etc. etc.
Sigur, sunt întotdeauna cazuri pe care nu le poți rezolva din curtoazie banală diurnă, dar ai în fiecare zi puterea să oferi grație și căldură, și când vezi în ce mod îi schimbă pe ceilalți grația și căldura ta, realizezi că ai mai multă putere decât ai crezut vreodată.
Legat de planuri punctuale, aleg să nu formulez rezoluții, pentru că, în ultimii cinci ani, Dumnezeu a căpătat un obicei de a râde și cu c**ul de planurile noastre punctuale și atunci, e mai simplu s-o iei one thing at a time și să nu spui hop până nu sari pârleazul.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say