Când văd politicieni ca Ciolacu sau Grindeanu, ba chiar subiectul meu preferat de parodie Anomalia, care a intrat într-un con de umbră în ultima vreme și nu mai ai ce parodia – cum ziceam, când îi văd pe acești oameni în funcțiile lor trecute și prezente, mereu mă gândesc: Mamă, cât e de ușor să fii politician. Asta aș putea face și eu.
Când îl văd însă pe Nicușor gestionând cu atâta eleganță și onoare hoardele de ciumpalaci bătuți în cap, tâmpiți de propaganda rusească, mă gândesc: Dumnezeule. Asta nu aș putea face niciodată!
L-a începutul anului, s-au achitat subvențiile pentru partide. Și, desigur, asta înseamnă noi campanii de agitatori care să latre online și să huiduie la evenimente publice. Și e amuzant când iese la iveală cusătura cu ață albă, pentru că acești presupuși creștini huiduie otova, până și imnul național sau rugăciunea Tatăl Nostru.
Eleganța și politețea cu care Nicușor a răspuns la huiduielile de ieri e ceva ce eu nu aș putea face. Am prea multe traume, am trecut peste mult prea multă toxicitate nemeritată și nu simt nevoia să arăt înțelegere unui idiot care urlă măscări. Instinctul meu e să pun un băiat să-i pfootă una, să îl calmeze. De aceea, eu probabil că aș ajunge dictator – și e un lucru minunat pentru noi toți că nu candidez în politică.
Faptul că Nicușor – acest om căruia postacii și trolii ruși îi aruncă oceane de insulte pentru timiditatea lui, făcându-l ”retardat” și ”cretin” fiindcă greșește pașii, calcă lângă covor sau uită coregrafia – izbutește să trateze huiduielile ciumpalacilor ca pe ”dreptul tău de a nu fi de acord cu mine” arată cât de bun e acest om în funcția pe care o are.
Și e trist că mulți cretini nu examinează calitatea unui președinte decât după elemente externe: vestimentație, nivelul de încredere în sine cu care vorbește – chiar dacă debitează numai tâmpenii – ținuta, relaxarea. Și da, ar fi minunat ca Nicușor să-și ia un coach cu care să lucreze la toate astea, să nu mai dea apă la moară peluzarului și haitelor lui de imbecili.
Dar reziliența lui în fața grupurilor de imbecili e o dovadă mai mare de forță interioară decât toate elementele externe citate mai sus. Nu dă în paranoia ca guru, nu începe să zbiere ca Simion și nu se umflă ca o curcă, cum face Șoșoacă.
Să rămâi calm în fața proștilor dezlănțuiți este un exercițiu de autocontrol și de leadership democratic.
Există o mică problemă.
Degeaba îi inviți să gândească pe unii care nu au acest obicei.
***
E acea perioadă a anului când vine factura la hosting. Susține acest site, să ai ce citi și mâine.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say