Scurta de marţi

La metrou.
Un cetăţean umflat, libidinos şi extrem de neplăcut vizual se ia după două tinere frumuşele şi drăgălaşe.
-Pssst, psst, păpuşea!
Prinsesem scaun, dar am sărit în picioare în secunda următoare, într-un avânt de “what the f…”
Una dintre ele se întoarce. Mă aştept să-i invoce decedaţii în şiruri recurente de ordinul 1. Spre surprinderea mea, nu. Începe să râdă ca proasta-n târg, în timp ce greţosul se dă tot mai aproape de ea.
-Hihihi, hahaha, hihihi, Toni, nu te-am văzut.
-Ce faci, Jamilla, păpuşea?
Şi însoţitoarea fetei, şocată:
-Jamilla?
Fata, râzând şi mai isteric:
-Hihihi, hahaha, da, Jamilla.
OK, deci aşa, m-am liniştit eu. Sărisem fix degeaba.
Şi m-am întors la scaunul meu.
Care între timp, se ocupase.

Morala: Greu la deal cu boii mici.