Şi premiul se duce la…

Azi se încheie oficial prima mea campanie independentă, ca blogger, pe Facebook şi Instagram. Campania împotriva shamingului stradal.

S-a născut din frustrarea mea legată de lipsa de eleganţă cu care o parte dintre români hărţuiesc alţi trecători pe stradă, cu insulte, batjocuri, umilinţe pe bază de aspect, de parcă ai avea vreun raport de impunere sau de ifluenţă asupra lor, sau de parcă angajaseşi fotomodele şi veniseră mumele pădurii.

Strada e un spaţiu public. Nu e creat pentru plăcerea ta, nu e creat să îţi ofere spectacol gratuit şi nu e un spaţiu deţinut în exclusivitate de frumoşi şi tineri.

E un spaţiu utilitar, funcţional, utilizat în mod egal şi democratic de toată lumea, întreţinut din impozitele de 10% ale tuturor, egal şi nondiscriminatoriu, prin urmare, şi drumul până unde ai treabă ar trebui să fie la fel de civilizat şi de liniştit pentru toată lumea.

*

Am scris un articol şi mai multe statusuri în care am explicat din nou şi din nou cele de mai sus.

A fost o minicampanie cu resurse ca pe vremea pandemiei, dar chiar şi aşa, am avut 13.648 de citiri, 75 de shares pe Facebook şi trei donatori – trei femei – care s-au alăturat să rotunjească premiul până la 500 de lei.

Am avut flăcăi care au întrebat care e problema cu shaming-ul stradal, pentru că nu-şi puseseră niciodată problema că e ceva anormal să te iei de lume pe stradă.

Am avut şi bărbaţi şi femei, care m-au acuzat că sparg banii pe prostii, că nu e nimic în neregulă cu shamingul stradal, şi că oamenii ar trebui să fie tari şi să îndure. Când le-am spus că sunt urâţi, m-au blocat, contrazicându-şi propriul discurs.

Oricum, am traista plină de speechuri de la categoria aia detestabilă de inivid(ă) care nu bagă niciodată bani în nimic, dar are pretenţia să dea directive legate de uzul propriilor tăi bani. Dacă salvezi animale, o să spună că mai bine ai salva copii – deşi el nu salvează nimic. Dacă salvezi copii o să spună că mai bine i-ai face pe ai tăi – deşi ai lui nu vorbesc cu el de ani buni, pentru că a fost un părinte execrabil. Şi dacă faci o campanie împotriva shamingului stradal, o să ţipe că ar trebui să faci campanii pentru “estetică”, să înveţe femeile să fie cuviincioase.

Vara, pe caniculă, ai tot dreptul să nu fii cuviincios, ci să te îmbraci lejer şi aerisit.

INDIFERENT DE SEX.

INDIFERENT DE VÂRSTĂ.

INDIFERENT DE GREUTATE.

Pentru că toată lumea suferă de cald şi nu ai de ce să pui şuba pe tine, din ruşine faţă de boi plini de prejudecăţi. Ăia au oricând opţiunea să se uite în altă parte şi nu-i torturează cum te torturează pe tine un pantalon lung sau o bluză cu mânecă lungă, purtate doar ca să le cânţi în strună unor gunoaie umane cărora nu le datorezi nimic.

Am cerut poze relaxate, în ţinute soft de vară.

Am primit ploaie de blugi lungi, tricouri şi cămăşi negre şi sobre, fuste până-n pământ şi imagini care obturau corpul femeii. Şi am primit şi fotografii cu câteva femei care se acceptau aşa cum erau, la 40, 50, 60 de ani. Oameni care nu au de ce să se ascundă în penumbră, doar pentru că nu mai arată de 20.

Din punctul meu de vedere, există două câştigătoare, şi premiul se va împărţi frăţeşte între ele.

Doamna Alice Iuliana Petrila

 

 

Alice e o regină a stilului boho chic şi pozează cu graţia şi relaxarea unui fotomodel de top. Mor după piesele interesante, neconvenţionale, după cămaşa cu multiple patterns şi baggy pants cu imprimeu exotic, îmi place la nebunie poşeta hipioată din pânză cu dungi şi încălţămintea sport cu aspect uzat, care pare foarte, foarte comodă. Remarc inclusiv faptul că a ales un ruj care să se asorteze la pantaloni şi la dungile poşetei.

Alice, eşti o fashionista şi nu lăsa pe nimeni să te convingă de contrariu.

Doamna Mihaela Julia Dunga 

O fată plus-size care nu ezită să-ţi arate cât de mult îi place să mănânce? The nerve. The chutzpah.  The chic.

Îmi place culoarea părului. culoarea intensă, complementară, portocalie a adidaşilor, combinaţia nouăzecistă între aceştia şi  rochiţa feminină cu broderie tradiţională care pare cumpărată de la un artizan român de ii şi similare. Dar e o fată care nu doar are preaplin, ci şi împarte. Pariez că pisoiul din cadru mănâncă ceva bun din caserolă. Dacă rochiţa e neagră cu broderie albă, avem o poşetă tot artizanală, curcubeu, şi, datorită lejerităţii purtătoarei, toate merg de minune.

Ladies, o să vă rog să-mi lăsaţi conturile bancare, să vă virez cei 250 de lei respectivi.

Restul lumii, vă mulţumesc pentru poze, shares şi comentarii. Nu uitaţi: iubiţi-vă propriile corpuri şi nu permiteţi niciunui frustrat sau frustrate să se lege de voi.

Frumuseţea nu e o cifră, nu e un număr de kilograme şi nu e un număr de centimetri.

Frumuseţea e o stare de spirit.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. Andreea says:

    Ador campania asta! <3

  2. Dan says:

    Sunt un gunoi prost şi periodic latru.

    • Lorena Lupu says:

      Care e problema ta, mizeria universului? Eşti nepocnit peste bot şi vrei pe cineva s-o facă? Jegos bolnav.

  3. Ratacind pe net says:

    Foarte misto ambele doamne!
    Imi place maxim cand vad astfel de oameni, le-as zice daramatori de stereotipuri

  4. Lorena Lupu says:

    Mulțumesc frumos.

  5. Onan Barbarul says:

    Sunt o bovină hidoasă şi am trecut pe aici să-mi fac coming outul.

    • Lorena Lupu says:

      Not interested and not impressed. Go be bovină hidoasă în pivniţă la mă-ta. Măcar ea s-a distrat când te-a făcut şi e treaba ei să îndure consecinţele. Marş!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger