Stanoevici ne-a învăţat o lecţie importantă

Ieri, Bogdan Stanoevici, unul dintre contestatarii foarte zgomotoşi ai măsurilor de prevenţie Covid, a murit… de Covid.

Oamenii au reacţionat după cum i-a dus capul pe fiecare. Unii cu “bineee, mă, aşa i-a trebuit, acum să mai moară şi Cheloo şi Dan Puric şi suntem izbăviţi de botniţari!”

Alţii, maicile miloase ale Domnului, au început să-i certe pe cei din prima categorie, că vai, maică, e şi el un om şi şade urât.

Şi a treia categorie: Ce, mă, poate că n-a murit chiar de Covid. Mai era şi stafilococ auriu în spital.

Nu aprob cinismul primei categorii, dar vreau să punctez că înţeleg de unde vine. În primele luni, cât a fost militărie, numărul de îmbolnăviri a fost extrem, dar extrem de mic. Atât de mic, încât tot prostul şi mă-sa au început să bată toba că de fapt Covid nici nu există şi e basm chinezesc.

Apoi, s-au lăsat hăţurile la popor, cu recomandările de sănătate aferente, dar poporul s-a uitat în gura unor Stanoevici şi, pe cale de consecinţă, de trei luni în cap, venim seara acasă odată cu găinile şi ne batem pe ultimul pat de la urgenţe.

Deci, da, Stanoevicii sunt direct responsabili. Că nu e frumos să râzi şi să faci mişto de cineva care tocmai a trecut pe tărâmul de unde nu poate da replică? Da, şi aici sunt de acord cu maicile milostive ale lui Facebook. E stupid, inutil şi inuman, şi oricum nu poţi schimba ceea ce s-a întâmplat.

Singurii pe care am o boală intensă sunt ăia din a treia categorie. Da, ok, dar eu tot nu cred în covid, şi tot nu vreau să mă protejez, şi tot nu vreau să ţin distanţarea socială şi mi se rupe dacă fac şi eu Covid.

Răutăţi la adresa unui om mort nu aş scrie niciodată, dar pe ăştia i-aş bate cu pxla udă peste bot fleoşc-fleoşc. M-aş duce în Thailanda, ţara pionier a tuturor operaţiilor transgender, să îmi fac implant de pxlă, s-o ud şi să-i bat pe cei din a treia categorie cu ea peste bot. Fleoşc-fleoşc. Fă, f***-vă muma-n rât, nici în faţa unui deces nu vă potoliţi cu teoriile voastre imbecile de maimuţe proaste, care au dus fix la acel deces in the first place?

Dar pe ăştia îi pot bloca, bana şi ignora cu succes, şi mă voi concentra pe oamenii raţionali, cu care să discutăm ce ne-a învăţat Stanoevici ieri. Bine, nu pe toţi. Pe cei care au fost atenţi.

E o trăsătură absolut detestabilă a acestui popor, care se numeşte aroganţa nejustificată. “Domle, eu ştiu mai bine, domle. Ce covid domle, nimeni de la noi din sat n-are Covid, şi chiar dacă-mi iese Covid în cale, se sperie de mine şi fuge. Eu sunt sănătos, nenică, n-am eu cum să fac Covid. Sunt cel mai tare din întreaga parcare”.

Trăsătura asta e imună la argumente, la avertismente, la explicaţii, şi n-ar deschide o carte, un articol, un ceva, să afle şi ceva nou faţă de ceea ce crede că ştie deja, nici dacă ar începe să plouă cu babe. E o formă de autosuficienţă ignorantă, o mască de înfumurare peste o incapacitate din rărunchi de a procesa informaţie, şi ea e singura de vină pentru halul nostru de înapoiere din aceste momente.

Discursul lui Stanoevici din prima jumătate a anului abunda de chestia asta.

Problema e că această ignoranţă plină de fanfaronadă vine cu consecinţe urâte şi grele. Uneori ireversibile. Ca în acest caz.

Ce ar trebui să învăţăm din momentul nefericit de ieri e să încetăm să ne mai dăm mari şi tari. În realitate, suntem foarte, foarte fragili, şi nu ştim în ce măsură ironia vieţii va face dreptate poetică cu noi,  dacă suntem atât de proşti şi răi gratuit.

Odihnă uşoară, domnule Stanoevici. Puteaţi fi viu în acest moment, dacă nu le ştiaţi atât de bine pă toate, dar hei. Domnia se plăteşte. În unele cazuri, cu viaţa.

Dar m-aţi făcut să meditez la toate momentele când m-am bătut cu cărămida în piept neîntemeiat şi, pentru asta, vă mulţumesc.