Trista poveste a surorilor Indiggo

Erau vedete la începutul anilor 2000, și acum sunt în închisoare, în State. Așa țipă newsletterele tabloidelor.

Realitatea e că anii 2000 au fost o perioadă extrem de dubioasă în muzica pop românească. Piața era plină de impresari cu cefe late, libidinoși și autoritari, iar vedetele erau simpli pioni în jocurile lor. Mai ales tinerele femei: erau alese să fie sexy și ascultătoare, li se impuneau piese stupide și libidinoase, ținute extrem de sumare și, dacă zvonurile sunt adevărate, s*x cu cine decide impresarul că poate contribui fie bani, fie oportunități. Toate arătau ca niște lucrătoare s*xuale aliniate pe centură, toate cântau despre sexy și rea, ofer nopți de vis, mi-e frică să dorm singurică și alte variațiuni pe temă fixă.

Showbizul românesc nu era pentru tine dacă încercai să livrezi altceva, dacă aveai măcar un strop de voință proprie sau dacă voiai să te abați de la rețetă.

Îmi amintesc că cele două surori Modorcea au făcut actoria după ce s-au săturat de a face pe starletele îmbrăcate în trei ațe și-o paietă. Am stat de vorbă de câteva ori cu ele prin cafeneaua facultății. Erau umane și decente, și aveai ce discuta cu ele. Spectacolul lor de absolvire a fost un musical în care jucau alternativ rolul principal, și a fost perfect. Ambele cântau de rupeau scena, transmiteau forță, pasiune, talent.

După care, au decis că peisajul românesc e prea modest pentru ele și au plecat în State. Ca atâtea vedete din România care au noroc să ajungă foarte populare și au impresia că în State e la fel de simplu. Cea mai mare problemă: au plecat în State cu lecțioara vulgarității românești din anii 2000. Au încercat să fie sexy și rele pe scena America’s Got Talent, iar jurații s-au simțit incomod și le-au trimis acasă. Partea cea mai tristă? Ele ar fi avut talentul să ajungă până în finală, dacă ar fi ales un approach scenic care să nu te ducă cu gândul la centura Urziceni.

Și după aceea, nimic notabil. Adeseori, acest „nimic notabil” ascunde în spate mult efort, negocieri, ședințe cu agenți, cu impresari, castinguri peste castinguri, demo-uri, milogeli. „Nu face nimic în ultima vreme” se traduce faptic prin „încearcă, cam ca Sisif cu pietroiul, dar pietroiul se rostogolește înapoi”.

E greu ca român să ai succes în State. Dacă ești blondă cu ochi albaștri sau dârlău musculos cu față feroce, mai prinzi un rolișor de prostituată rusoaică sau infractor sârb, dar dacă ești românul basic șaten cu ochi căprui, nu te ajută nici fața, nici accentul. Cel mult poți spera la rolurile de Latinos, dar și acolo trebuie să zbârnâi pe spaniolă, ca să nu punctez că piața de casting bubuie de mexicani, puertoricani și dominicani, care arată mai Latino decât tine și vorbesc nativ spaniola.

Culmea, în cele două decenii, odată cu dezvoltarea social media, poți ajunge vedetă și fără sistemul cefelor late de odinioară. Deci, dacă surorile Modorcea mai aveau câțiva anișori de răbdare, își puteau valorifica potențialul aici. Și câțiva anișori de depășit stereotipurile toxice ale anilor 20.

Să ajungi la furt și tâlhărie, în contextul în care acum 20 de ani erai un om inteligent, cultivat, capabil de o conversație interesantă pe varii subiecte înseamnă că ai trecut prin toate nivelurile posibile de furie, deziluzie și disperare și că obiectiv nu vezi nicio soluție legală.

Îmi pare atât de rău pentru cele două fete talentate care, odinioară, cântau și dansau de rupeau scena studioului Casandra, și demonstrau că, sub o regie de bun simț, duc în spate un musical din toate punctele de vedere.

***

Dacă ți-a plăcut articolul, arată-ți susținerea cu o donație.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.