Mie îmi plăcea Selly. Nu eram neapărat urmăritoare asiduă, pentru că se adresează în mod evident unui alt target de public, dar un influencer bărbat care să nu își construiască brandul pe toxicitate și pe toate modurile în care putem oprima femeile e o veste bună în România.
Când Selly a decis să își reinvestească veniturile din YouTube într-un proiect turistic și un festival, mi s-a părut o idee superbă. Pe de o parte, atragi turiști cu brandul tău de influencer, și asta generează venituri pentru buget. Pe de alta, oferi locuri de muncă unor localnici, și cu asta ridici nivelul de trai în zonă. E un mod de a genera plus-valoare pentru toată lumea.
Tind să apreciez oamenii care își folosesc constructiv popularitatea, și pun osul la treabă, în loc să o irosească în gol.
Acum, însă, când au ieșit public dedesubturile afacerii, ca urmare a investigației Rise Project, și când constatăm că și proiectul Nibiru se bazează pe aranjamente cu primăria locală, trafic de influență, șpăgi și corupție, am așa un gust amar.
Chiar nu se poate face ceva cinstit și legal în țara asta?
Chiar nu se pot achiziționa niște terenuri ok din punct de vedere al actelor și nu se pot organiza proiecte care să respecte legea?
De ce e obligatoriu să existe și latura asta de combinații – șmecherii – matrapazlâcuri?
Uneori, am senzația că e ca un ritual tradițional de intrare în rândul tribului: faci o afacere ilegală, să arăți că ești demn să devii războinic cu acte în regulă.
Îmi pare rău pentru Selly. Mi se părea o figură bonomă și benignă. Dar iată o nouă sursă de idei de content: ”Cum corupi un primar în patru pași simpli”, ”Cum cumperi un teren care nu e de vânzare” și ”Cum strecori șpaga să nu te detecteze camerele de supraveghere”.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say