Terapia de conversie: o minciună convenabilă

Zilele trecute, în goana după audienţă şi scandal, Acces Direct a adus un băiat care să povestească pe un ton melodramatic cum a fost el gay, dar a făcut terapie de conversie şi subit e cuprins de ardoare de cum vede fustă pe stradă. OKOK, exagerez. Mai exact, l-a găsit pe Dumnezeu şi i-a pierit orice poftă de sex ar fi termenul pe care-l căutam.

Emisiunea poate fi găsită aici, iar ideea pe care o promovează mi se pare terifiantă. Practic, dă un nou imbold familiilor ultraortodoxe fanatice să-şi hărţuiască copiii gay şi să-i condamne la încă nişte ani de stres şi negare.

“Dacă te rogi foarte mult la Dumnezeu, o să te facă să-ţi placă fetele”.

E idioţenia pe care o auzi de la o grămadă de oameni cu mintea cât un degetar. Şi nimeni nu le pune acestora întrebarea evidentă:

“Crezi că, dacă tu te rogi foarte mult la Dumnezeu, ar avea cum să-ţi placă băieţii?”

*

E interesant cum, de câte ori vine vorba de orientarea sexuală a unui om, apar o serie de judecăţi de valoare care au foarte puţină legătură cu modul în care se simte omul respectiv şi foarte multă legătură cu ce simt cei din jurul lui şi societatea în ansamblu. De parcă cei din jurul lui şi societatea în ansamblu ar fi, la finalul zilei, obligaţi să se strecoare în pat alături de o persoană faţă de care nu simt nici urmă de atracţie şi să-şi transforme viaţa într-o interminabilă minciună.

“Ar trebui măcar să încerci, gândeşte-te la mama ta, ce femeie bună şi cu frica lui Dumnezeu, ce simte oare ea când ştie că tu eşti un păcătos, un pervers, un condamnat?”

În lumea fanaticilor care le ştiu pe toate, există un singur mod de a fi “bun”, de a fi “corect”, de a fi “în rând cu lumea” şi anume heterosexualitatea. Atracţia faţă de sexul opus. Şi un singur mod de a fi “anormal”, de a fi “defect”, de a fi “stricat”. Dacă eşti atras de persoane de acelaşi sex.

Şi vin argumentele exterioare: “E pentru binele tău.” “Ce o să simtă mă-ta / tac-tu / bunică-ta / vecinii / colegii mei de la serviciu, care te ştiu de când aveai trei ani?” “Cum o să te integrezi în societate?” “N-o să vrei şi tu o familie?” “O să trăieşti în desfrâu toată viaţa?”

Nimeni nu se gândeşte că există o singură formă de “binele tău”, şi anume, binele care corespunde structurii tale interioare.

Nu, să stai într-o căsătorie formală cu cineva pe care nu-l poţi iubi nu e binele tău.

Nici binele persoanei pe care n-o poţi iubi şi care, poate, ar fi avut dreptul la iubire autentică, nu la o găleată de minciuni. Poţi găsi scuze şi pretexte pentru orice, dar nu poţi mima o chimie care nu există.

Ce-o să simtă mă-ta, tac-tu şi mătuşă-ta Aglaia nu are legătură cu binele tău, ci cu binele lor. Pentru ei, e o simplă luare la cunoştinţă a informaţiei. Pentru tine, e viaţa ta intimă.

“Decât să iau eu la cunoştinţă o informaţie simplă: fiul meu e gay, mai bine neagă-te tu pe tine şi ciunteşte-ţi întreaga viaţă interioară”.

Unde e “binele tău” în această pretenţie?

Nicăieri.

*

Şi acum, o televiziune naţională şi o sectă neoprotestantă radicală s-au reunit în propaganda lor antigay pentru a găsi un figurant plătit care să promoveze următoarea minciună: că terapia de conversie ar fi funcţională.

Absurdul noţiunii de conversie poate fi verificat prin common sense. Dragă cititor heterosexual, eşti atras de femei. Dragă cititoare heterosexuală, eşti atrasă de bărbaţi. Indisputabil. Nu ai simţit în viaţa ta vreo sclipire amoroasă faţă de acelaşi sex.

În ce măsură, dacă vine un sobor de preoţi la tine, şi te afumă cu tămâie, şi îţi cântă Tatăl Nostru de zece ori, şi zici şi tu crezul de douăzeci de ori, o să înceteze să-ţi placă de partenerul / partenera care te atrage acum şi o să “treci” la reprezentanţii sexului tău?

Exact.

Nici o şansă pe lume. Vreodată.

Pentru că şi eu, şi tu, şi el, şi ea, ştim exact ce anume ne tulbură. E codat în genetica noastră. O mie de vrăji, de blesteme, de pastile minune şi de plante medicinale nu pot schimba asta. Sigur, există tratamente care ne scad apetitul sexual, şi tratamente afrodisiace, dar nici un tratament din univers nu te poate face să te îndrăgosteşti de alte persoane decât cele faţă de care ai chemare tu, din interior.

Restul e presiune exterioară, hărţuire, convenţie şi minciună. Multă, multă minciună.

*

Familia românească nu a fost niciodată un cuib al iubirii şi al înţelegerii. Ci unul al impunerii. “Eu te-am făcut, eu te omor”. “Eu pe fiu-miu îl fac inginer”, auzeai taţi împingând cărucioare. “Eu pe al meu om de afaceri, ca mine”. Am auzit discuţia asta inclusiv între cetăţence de etnie romă, pe stradă. Una, mai în vârstă, una tânără şi atrăgătoare, cu o bebeluşă superbă în braţe. “E frumoasă foc, pe asta o facem curvă când creşte mare şi o să trăiască numai în aur”.

Când nişte habotnici şi o televiziune iresponsabilă se apucă să promoveze public ideea de “terapie de conversie”, ce va urma firesc? Toţi tradiţionalii ignoranţi, cu idei puţine şi fixe, o să înceapă să-şi hărţuiască intens copiii născuţi gay să facă “terapie”, să “nu ne faci de râs”.

Încă nişte ani de chin, de zbatere interioară, de intoleranţă. De înstrăinare între părinţi şi copii. Părintele, pe de o parte, crezând cu tăria că e o “boală” care “se tratează” şi, dacă ai spune Tatăl Nostru mai cu foc, ai reuşi, dar vina e doar a ta. Tu îi aduci ruşinea pe cap.

Copilul, pe de alta, confruntat cu senzaţia că nu va fi niciodată înţeles şi iubit pentru ceea ce este.

Asta destramă familia tradiţională mai teribil decât orice formă de libertinaj: lipsa iubirii, înlocuirea ei cu stres, pretenţii şi obligaţii.

*

Nu, nu există conversie miraculoasă. Dacă fi-tu e gay, asta înseamnă, simplu, că e atras de băieţi, se îndrăgosteşte de băieţi şi partenerul ideal cu care visează să se ţină de mână, să facă dragoste, să gătească la patru mâini şi să se uite la Netflix seara, cu un vin bun, e un alt băiat. Şi nu există presiune, şantaj, frecare la icre care să schimbe asta.

Dacă fiică-ta e lesbiană, asta înseamnă, simplu, că se uită cu dorinţă la alte fete, nutreşte pasiuni faţă de ele, vrea să le ţină de mână, să le sărute pe buze, să îşi dea mesaje tainice, să meargă la filme şi să adopte pisici împreună. Nu există hărţuire, argumente, “dar ce simte mă-ta”, “dar ce zic vecinii” care să schimbe asta.

Dacă nu puteţi face copii pe care să-i trataţi ca pe oameni de sine stătători, nu ca pe sursele voastre de simţit bine, abţineţi-vă de la a face copii. Înainte de a vă datora vouă un masaj la ego, copiii voştri îşi datorează lor înşişi fericirea.

“Şi totuşi, de ce unii fac sex şi cu băieţi, şi cu fete? Nu e faptul că au zis foarte mult Tatăl Nostru şi au băut un polonic de aghiazmă pe zi?”

Nu.

Se numeşte, simplu, bisexualitate. Definiţia bisexualităţii este: atracţia faţă de ambele sexe.

Şi doar pentru că Ionică Păstaie e bisexual, şi a întâlnit-o pe una cu un penis mai mare decât al lui, nu înseamnă că toţi LGBT sunt bisexuali şi nu, nu înseamnă că te poţi duce să-l freci pe fi-tu la cap să facă “terapie de conversie”. Ionică Păstaie NU e bisexual în urma conversiei, ci aşa s-a născut el. Amator de ambele organe sexuale. Putea să omită toate rugăciunile, să recite versete satanice, şi tot bisexual era.

Şi sper să se autosesizeze o asociaţie gay sau alta, să reclame la CNCD – noul bau-bau – emisiunea care poate cauza atâta stres nedorit unor oameni care nu-s vinovaţi cu nimic, doar pentru că alţii au decis că ştiu ei mai bine cum trebuie să trăiască restul omenirii.

Foto: pixabay.com

 

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger