După ce fanul armelor de foc Charlie Kirk, autorul cugetării ”Un număr oarecare de victime nu justifică să interzici deținerea puștilor” a murit împușcat, o parte dintre noi am constatat ironia situațională. Nu, nu am spus că e un lucru bun că a murit. Nu ne-am bucurat. Nu, nu am petrecut. Doar am constatat că un om care a zis că numărul de victime nu merită luat în considerare a devenit una dintre aceste victime. Atât. Relatare rece și imparțială de fapte, fără urmă de caterincă. Umorul e 100% derivat din situație, zero contribuție personală.
Automat a început o furtună de rahat, huo, nemernicilor, cum puteți să vă bucurați de moartea unui om, n-aveți Dumnezeu??? Și noi am avut noroc: doar publicul de inceli și boții AUR au schelălăit la noi să ne facă zile fripte; dar în SUA a plouat cu concedieri și cu sancțiuni dacă aveai orice altă reacție la decesul lui Charlie Kirk decât cenușă în cap și 40 de zile de post negru.
Zilele trecute, s-a întâmplat o tragedie. Regizorul și umoristul american Rob Reiner și soția lui Michele au fost uciși de propriul lor fiu. Nick Reiner a avut ghinionul de a fi un individ mediocru, fără ambiții și fără imaginație, dar care s-a născut într-o familie de mare succes. Atât Rob, cât și tatăl său Carl, au avut cariere impresionante. Și când te naști într-o astfel de familie, lumea se așteaptă din partea ta să dai semnele de talent și carismă ale bunicului și tatălui tău.
Dacă badea Ion din Dindărății de Vale are un fiu vag netot, lumea îl compătimește puțin, dar nu e mare surpriză. Dacă un om genial, renumit și bogat are un fiu vag netot, oamenii tind să vină cu așteptări, iar dezamăgirea e cu atât mai mare.
De aceea, Nick s-a apucat încă din adolescență de droguri. Avea și cu ce, să fim cinstiți. Și pe mine mă deprima maică-mea, dar cum noi eram săraci rupți, mă bucuram dacă aveam bani de un corn în recreație, iar drogurile erau mult în afara bugetului meu.
Rob Reiner nu a ales să-și abandoneze fiul, ci l-a susținut toată viața, l-a tot dus la recuperare, l-a și implicat ca scenarist într-unul dintre filmele lui. Un film despre relația tensionată a unui părinte de succes și a unui fiu perpetuu nemulțumit. Din păcate pentru intențiile nobile ale tatălui, reacția publicului a fost brutală la adresa puțoiului răsfățat și entitled, care nu apreciază nimic din ce primește. Iar Nick a încasat-o tot ca pe un semn că nimic din ce face el nu e suficient de bun.
În fine, la 32 de ani, Nick nu avea un job, locuia tot în casa de oaspeți a părinților săi, și periodic ceda tentației drogurilor, moment în care comportamentul său devenea imprevizibil. Se spune că într-un astfel de moment a decis că părinții săi, care încă îl întrețineau ca pe un copil, erau adevărata lui problemă. S-a dus și i-a ucis pe amândoi.
Trump, care îi făcuse personal cu ou și cu oțet pe toți cei care avuseseră de comentat despre moartea lui Charlie Kirk, că nu poți lua peste picior moartea acestui apostol al armelor dacă ai o urmă de decență în inima ta și etc, a postat un status caterincos, că ”așa îi trebuie, dacă suferea de Trump Derangement Syndrome”. (În traducere liberă: Reiner tatăl critica discrepanța dintre tot ce a promis Trump în campanie și tot ce se întâmplă acum.)
Îndemnul la decență e valid doar când sunt noi și ai noștri. Restul, dă-i dracului, să moară.
Realitatea e că moartea lui Rob Reiner te marchează, dacă ai o urmă de suflet. Un tată talentat, care a oferit tot ce se putea omenește oferi unui copil. Pe de altă parte, cred și eu că e groaznic să fii fiul care nu are dotările necesare să facă nimic din abundența de resurse puse la dispoziția lui. Asasinatul ăla nu are urmă de umor situațional, indiferent de unghiul în care îl privești. E o tragedie teribilă, finalul unei incompatibilități cu adevărat dureroase.
Să faci miștouri de așa ceva – mai ales după ce ai dat afară oameni care au comentat mai puțin reverențios un deces recent – e chintesența trumpismului.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***

Sh*t They Say