Uniunea Artiștilor Plastici, sunteți ok?

Se scriu sute de texte – și toate au dreptate – despre subfinanțarea culturii și artelor în România. Un subiect tratat ceva mai rar, însă, e atitudinea de sectanți înverșunați a anumitor bisericuțe artistice, impresia lor că dețin adevărurile absolute pe ramură și refuzul lor de a acorda o șansă oricui nu face parte din gașcă.

M-am depărtat de grupurile de scriitori taman pentru că, pe lângă faptul că piața de carte în România este relativ modestă, iar subvențiile și concursurile puține și rare, an de an se relua același scandal otrăvit și plin de ură, indiferent cine câștiga. În loc să se concentreze să cucerească public și să creeze noi cititori, oamenii ăștia erau ocupați să insulte și să umilească orice nou-venit, să nu cumva să aibă el succesul pe care acești nenici dușmănoși și plini de ranchiună nu reușeau nicidecum să-l atingă.

Dar această atitudine îngrozitoare, păguboasă pentru sine și pentru alții deopotrivă, nu are loc doar în literatură. O regăsești în toate artele. Iar azi discutăm despre scandalul absolut jenant iscat în lumea artiștilor plastici.

În noiembrie 2025, Centrul Cultural Mihai Eminescu, instituție publică de cultură a sectorului 2 din București, a lansat un open call pe tema „Brâncuși și opera sa”, pentru a celebra moștenirea culturală a marelui artist. Pentru a încuraja o participare mai amplă, ceea ce însemna automat un reach mai vast la public, centrul a încurajat participarea artiștilor plastici de toate tipurile și de toate nivelurile, din România și Republica Moldova, cu vârsta de peste 18 ani.

Pentru că Brâncuși nu trebuie apreciat și sărbătorit doar de zece monștri sacri, ci de absolut toată lumea. Arta nu se adresează doar altor artiști, ci publicului, cu mic cu mare, și oricui poate propune o lucrare care să atingă o temă din creația lui Brâncuși.

Termenul limită este pe 2 februarie, deci concursul e încă în desfășurare, iar lucrările câștigătoare vor fi expuse în aula Primăriei sectorului 2. Există și premii consistente în bani: 6000 de lei pentru premiul I, 5000 pentru premiul al II-lea, 4500 pentru premiul al III-lea, 2000 pentru mențiuni și 7000 pentru premiul de popularitate, constând în cele mai multe likes pe Facebook.

Singura reacție normală în această situație e să apreciezi că primăria s-a zbătut să facă rost de un buget pentru artă și să vii cu o lucrare cu adevărat remarcabilă, cu care să obții minimum unul dintre trofee.

Nu și dacă ești membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

La început, au promovat și sharuit concursul. Apoi, brusc, au întors-o ca la Ploiești, au început să spurce evenimentul, organizatorul, instituția, primăria, și să acopere cu insulte și înjurături participanții care nu erau membri UAP.

Insulte de genul ”ce kitsch, ce dezastru, ce gunoi, ce mizerie”, adresate public lucrărilor artiștilor amatori sau fără studii de specialitate.

Între noi fie vorba: ca autor, și eu am păreri de genul „ce kitsch, ce dezastru, ce gunoi, ce mizerie” despre scrierile multor persoane. Cu o mică mențiune: nu îi voi deranja niciodată public cu astfel de remarci, pentru că nu e treaba mea nici să-i judec, nici să le dau calificative. Treaba mea e să scriu mai bine decât ei și să-mi atrag publicul cititor. Iar dacă am participa la un concurs eu și ei, aș fi chiar recunoscătoare pentru că, prin comparație, îmi vor face condeiul să strălucească și mai intens.

Evident, membrii UAP nu gândesc așa. S-au năpustit ca o invazie de ploșnițe peste lucrările amatorilor, de zici că, la un nivel de lătrături acumulate, se produce automat descalificarea. Artiști cu pretenții de seriozitate și profesionalism se dezbracă de caracter și aruncă invective de zici că au băut apă după fanclubul Călin Georgescu.

Am o prietenă, pictor amator, Elena Otilia Câmpeanu, care m-a și invitat să-i prezint câteva expoziții și evenimente. Fata noastră a resimțit furia membrilor UAP de zici că le furase personal portofelele.

Aceasta este lucrarea ei.

Cu peste 400 de likes, opera este în prezent printre cele mai populare din concurs. Și poate taman din acest motiv, curge dușmănia de la domnii și doamnele artiști plastici, de parcă am fi în Piața Obor și ne-am gâlcevi pe prețul usturoiului.

Cum se vede, argumentele artistice și estetice sunt inexistente, furia dezlănțuită vizează actul participării, care e deocamdată liber, conform cu regulamentul concursului, și, în măsura în care toți acești furioși și-ar fi direcționat energiile spre scopuri constructive, concursul ar fi fost disponibil și pentru ei, să ne demonstreze nouă tuturor cum trebuie omagiat Brâncuși, reinterpretat în 2026 de penelul lor măiastru.

Dar asta ar fi presupus muncă și creativitate. Scandalul online e gratuit.

O altă doamnă, Camelia Sadovei, acuza organizatorul (fără să precizeze dacă vorbim de Centrul Cultural sau de primărie), de corupție.

Corupție, adică o faptă penală, ieșită din sfera artei, într-un concurs care încă e în derulare, și în care încă nu avem premianți? Într-o instituție de cultură care face exact ce se presupune că trebuie să facă, și anume, propune o oportunitate culturală?

Remarcăm cum privitorii neutri de pe margine nu înțeleg înverșunarea și isteria membrilor UAP și încearcă să le atragă atenția că purtarea lor depășește cu mult limita civilizației și a decenței umane?

Iar de la acest atac la adresa organizatorilor, discuția a virat brusc spre Bălăceanca.

După care, ne întrebăm de ce nu merge nimeni la expoziții și de ce artistul contemporan dă faliment. Păi, iată de ce. Pentru că, față în față cu potențialii săi fani și cumpărători, abuzează verbal și umilește amatori, în loc să își prezinte propria ofertă culturală.

Circul legat de lucrarea Otiliei s-a extins și pe pagina UAP, unde, deși pictorii au fost cei ce i-au aruncat invective, iar Otilia a păstrat limbajul civilizat și atitudinea urbană, ea a fost cea blocată.

După un timp, a reieșit însă adevărul. De ce s-au crizat membrii UAP în acest hal. ”Înțelegerea inițială a fost sigla pe afiș cu condiția ca în juriu să fie artiști profesioniști recunoscuți. Primarul sectorului 2 nu a mai dorit profesioniști în juriu, iar UAP în condițiile astea nu poate gira valoric un concurs.”

Aaa, aici se ascundea misterul acestei declanșări de furie nimicitoare! UAP a sperat să încaseze niște onorarii, ca membri ai juriului, și, probabil, ca premianți, pentru că nu e greu de ghicit unde s-ar fi dus premiile, cu o astfel de mentalitate.

Primarul, intuind că va urma acest comportament de bisericuță toxică de mahala, a zis pas. Și pe baza a ce vedem aici, cine l-ar putea învinui? În fond, concursul există pentru ca publicul larg să îl omagieze pe Brâncuși, nu pentru ca un număr oarecare de narcisiști penetrați de propria importanță să își maseze reciproc egourile.

Și atunci, UAP a zis să ”nu mai gireze valoric concursul”. Dar în loc să prezinte absența acestui gir valoric ca pe o retragere demnă, elegantă, adecvată unor artiști și unor intelectuali, a început un lung scandal de precupețe bete.

Cam jalnic, UAP. Nu te discreditează refuzul Centrului Cultural cât te discreditezi tu singur cu acest scandal de maneliști obosiți. Garantat, cei șocați de comportamentul vostru public la adresa unor amatori nu vă vor cumpăra un tablou nici dacă vor câștiga premiul cel mare la Loto, și tot cultura română va avea de suferit.

Și în încheiere:

Cum mie nu îmi plac răutatea, marginalizarea, sabotajul, am o rugăminte pentru toți cei ce mă citesc: intrați aici, pe lucrarea Otiliei, și dați-i un like și un comentariu de încurajare. Hai s-o ajutăm să câștige premiul de popularitate. Să dăm o lecție celor care cred că arta se face cu invective și abuz, și că ei dețin adevărul absolut.