Piţipoancele anilor 2000 şi Viorica Dăncilă

Cam în anii 2000, televiziunile, ziarele şi revistele au început să promoveze intens piţipoanca. Asistenta tv. Prinţesa mondenă. Faţa şi trupul modificate la estetician, deşi nici vârsta, nici defectele minore nu justificau necesitatea intervenţiilor. Studii infime, spre zero. Câte un amant bogat, doi sau zece, pe care aceasta îi juca pe degete. Maşină de lux, ultimul model exclusivist. Vacanţe în cele mai exotice colţişoare ale planetei.

Acest model radical greşit de raportare faţă de societate a dus la formarea unui grup din ce în ce mai mare de tinere all body, no brains, şi a făcut extrem de dificilă promovarea tipelor care căutau să răzbată prin ce aveau de spus propriu zis. A tipelor care investeau în educaţie şi carieră, care munceau pe brânci şi care urmăreau să obţină lucruri prin efort susţinut şi prin creativitate.

Ca dovadă, dacă vă cer să-mi numiţi o actriţă, regizoare, pictoriţă, muziciană, ce vreţi voi din generaţia 2000 care să fi ajuns la notorietatea lui Drăguşanu sau a lui Crudu, o să luaţi o pauză lungă şi grea de gândire. Deşi sunt destule femei talentate, numai că erau mereu împinse pe banca rezervelor, pentru că nu se conformau imaginii poster a păpuşii superbe şi proaste bâtă.

Lumea râdea de pițipoance, de vocabularul lor sărăcăcios, de lipsa oricărei sclipiri de inteligenţă din ochii lor mari şi goi, dar era un râs care eroda mult din politeţea cu care, pe când eram eu copil, majoritatea bărbaţilor se adresau unei femei.

A fost un shift subtil în societate. Pe de o parte, a indus multora ideea că femeia trebuie luată şi consumată ca o bucată de carne. Şi pe de alta, a determinat multe tinere să adopte din proprie iniţiativă ipostaza de bucată de carne, pentru că asta era ipostaza cea mai avantajoasă financiar şi la nivel de statut.

Crizele economice din 2008 şi respectiv 2012 au detronat piţipoanca devoratoare de bani din ipostaza de regină a intereselor populaţiei. Probabil că a contribuit şi evoluţia social media, a lui Facebook şi ulterior a lui Instagram, care veneau cu propriile lor vedetuţe, multe la fel de sexy, de disponibile, de călătorite şi de încinse în aşternut, dar mult mai accesibile, mai la îndemână, mai “cf pysy, te fake băiatu o ciorbă?”.

Ideea e că înainte de Drăguşanu & co, dacă îţi făceai o poză în fundul gol, se uita toată lumea la tine ciudat. Dar nici tu nu aveai vreo pornire să te pozezi în fundul gol. Pentru ce? Care era scopul?

Drăguşanu & co au normalizat exhibiţionismul, nuditatea, fotografiile în lenjerie intimă, provocatoare, privirea perversă înfiptă în ecran cu mesajul “am o p***ă cât o peşteră, vino şi hălăduieşte-mă”.

Şi acum, să ridice mâna cine nu are poze provocatoare cu sine. Eu am, tu ai, el – ea are. Feedul meu de Instagram e plin de fese, multe fese, şi eu dau like la toate.

Dar un fund gol nu dăunează grav sănătății.

*

Un fenomen ceva mai periculos se întâmplă acum, când la putere sunt Dăncilă, Daea, şi restul acestor oameni incapabili să formuleze o frază care să nu te facă să hohoteşti de râs isteric. Oameni cu studii şi educaţie aproximative ajung să deţină poziţii cheie, să fie promovaţi şi citaţi în presă, şi cu noile investiţii ale lui Dăncilă în blogosfera românească, să fie lăudaţi, întâi de Jucan, apoi, iată, mainstream, de Tolo. Can ce sume au primit aceşti oameni să-şi asume reacţiile oneste şi necenzurate ale internetului – nici nu îndrăznesc să estimez.

Şi undeva, această promovare a valorilor răsturnate pe prima pagină mi se pare la fel de gravă, precum era trendul piţipoancei în anii 2000. Îţi transmite că educaţia şi proprietatea justă a termenilor sunt opţionale. Cultura generală e opţională. A avea habar despre ce aberezi e opţional.

Şi râdem de ei, cum se râdea în anii 2000 de piţipoance. Dar râsul acesta e și mai periculos. Pentru că, încet, insinuează în societate ideea că a te informa, a te documenta, a studia e pierdere de vreme, şi că important e să ai o părere, mai exact verdict, pe care, cu cât eşti mai prost, cu atât îl vei scanda mai răsunător.

Aşa cum piţipoancele au expus şi legitimat coorul gol, Vio & co expun şi legitimează creierul gol. Nu-ţi bate tu căpşorul tău drăguţ cu a gândi. Aşa, şi ce că nu ştii în ce capitală eşti?

Când am terminat eu liceul, era o ruşine de nedescris să nu iei bacul. Ai fi fost cel mai josnic dintre oameni. “Ce altă treabă ai, decât să înveţi? Noi te ţinem la şcoală, să fii cel mai bun!”

Acum, prin toate aceste curente de tâmpire sistematică a populaţiei, dacă un liceu are promovbilitate de 50% la bac, e automat liceu de elită şi primeşte cadou pe loc un nume de poet din secolul trecut.

Poate că ar trebui să râdem un pic mai puţin şi să luptăm un pic mai mult cu noi înşine. E tentant să te etalezi, şi în c*rul gol, şi în creierul gol, dar ceea ce ai arătat deja altora nu poate fi unseen.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Neica Nimeni says:

    Tara te vrea prost si face totul pentru a o obtine. Dar ca sa pui botu’ la manipularea asta, e necesar sa fii deja prost din nascare. Ca restul oamenilor cu ceva mai multa mobila la mansarda, aia devin autodidacti.

  2. Ana Araia says:

    Sunt extraterestră dacă nu știu cine e Crudu? De Drăgușanu parcă am auzit ceva-ceva…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: