Bunele intenţii şi drumul spre iad

Ieri, s-a întâmplat un episod internautic pe care aş dori să vi-l povestesc. Nu ca să şcolesc sau să umilesc pe cineva ci aşa, pur şi simplu, ca să înţelegem cum să procedăm în situaţii delicate.

Am un comentator pe care-l cheamă Ion Popescu. În general, comentariile lui au un coeficient relativ ridicat de bădărănie, dar în linii mari nu-şi dirijează agresivitatea pe interlocutor. Adică nu zbiară şi rage la tine, nu-l apasă grija ce faci în afara Facebookului, nu caută să te agaţe – în schimb dă verdicte suduite şi ciufute despre varii aspecte. Cât timp nu cauţi să mă înjuri şi să mă umileşti, poţi s-o arzi ciufut până la a doua pogorâre a lui Mesia, drept care, îl mai bombăneam eu pe om, dar eram paşnici.

Ieri, acest Ion Popescu a citit pe peretele unei tinere din Iaşi, Alexandra Curic, cum tatăl ei a intrat peste ea în baie şi a început s-o lovească. Cum ea a chemat poliţia. Şi cum poliţia din România şi-a dovedit din nou incapacitatea şi lipsa disponibilităţii de a lua în serios o plângere formulată de o femeie. Iar mama ei a preferat să-şi apere soţul, în defavoarea copilului.

În secunda în care a citit acest status, lui Ion Popescu i s-a făcut milă. Şi a decis să ajute cu ceva. Cu ce? Dând un comentariu interminabil de toxic şi de obraznic, ceva de genul “pune şi tu mâna, fă o şcoală, învaţă ceva meserie, munceşte şi lasă-le casa ta, nu te baza pe feministe că alea oricum sunt proaste şi c*rve” şi, mă rog, multe rahaturi generice de genul, rostite pe un ton de o superioritate absolută de-ţi venea să treci ecranul şi să-i fooţi o lopată peste dentiţie.
Chit că profesia afişată la profil a tinerei femei e software development engineer, nu vânzătoare la aprozarul de la colţ.

Apoi, acelaşi Popescu Ion s-a luat frumuşel şi a venit la mine pe perete. În loc să-mi spună frumos: Uite, Lorena, e o fată care îndură abuz din partea părinţilor, poate stai de vorbă cu ea şi vedeţi ce puteţi face, m-a luat precum urmează.

Pe de o parte, e de la sine înţeles că proastele şi c*rvele de feministe nu fac nimic şi nu ajută cu nimic, pe de alta, vin totuşi la tine să mă zborşesc superior să nu mai scarpini pisica, că ţi-am trasat eu taskuri.

Intenţia – bună – a fost aceea de a crea o punte de comunicare între un om abuzat şi altul care are ceva influenţă şi acces la potenţial ajutor.

Delivery-ul însă a reuşit să scoată din minţi şi omul abuzat, şi pe cel care putea fi de folos.

Aşadar, drag internet, astăzi vorbim despre cum ajutăm un om într-o situaţie dificilă în aşa fel încât acesta să perceapă că i se vrea binele, nu să simtă că mai vine cineva să arunce o lopată de kkt peste el.

În general, copiii abuzaţi de părinţi sunt nişte făpturi care, din punct de vedere emoţional, sunt praf. Am fost şi eu în punctul în care ai mei mă tratau ca pe cel mai mare duşman al lor. E un punct în care ai nu doar stima de sine franjuri – dar mai ai şi o neîncredere teribilă în lume şi viaţă. Când părinţii se poartă ca şi cum ţi-ar fi duşmani, ţi-e greu să crezi în bunătatea străinilor. Şi când ai îndurat astfel de abuz, şi nemernicii ăia de poliţişti nu fac nimic, în general, oricine se răsteşte la tine sau te ia pe sus devine parte din problemă, nu din soluţie.

E ca şi cum ai întinde cuiva, întru ajutor, o mână mânjită cu c*cat.

E o mână întinsă? Da.

Dar pute a c*cat, stropeşte c*cat şi riscă să mânjească de c*cat pe cine o atinge? Da.

Pe scurt, drag internet, dacă vrem să ajutăm pe cineva, trebuie s-o facem gingaş şi blând. Să-i întindem întru ajutor o mână curată, puternică, hotărâtă şi demnă. E un om care a trecut prin destule. Numai de mârlănie suplimentară NU are nevoie.

Îi vorbim frumos, îl întrebăm cum îl putem ajuta, sau îi spunem cum îl putem ajuta, politicos, calm şi respectuos. Poate că nimeni nu are mai mare nevoie de un tratament politicos, calm şi respectuos decât victima unui abuz recent. E ca pansamentul gastric pentru un bolnav de ulcer.

Deci, dragă Ion Popescu, e greşit să intervii când vezi un om în suferinţă? Nu. Dar secretul e s-o faci într-o manieră care să reprezinte ajutor şi din pantofii celuilalt.

E greşit să ceri ajutor de la alt om pentru un om în suferinţă? Nu. Dar ţine cont că acel alt om nu e câştigatul tău la belciuge, şi nu tu îi plăteşti factura la psiholog, dacă într-o zi cedează nervos de prea multă mârlănie online şi offline.

Altminteri, drumul spre iad e pavat de bune intenţii.

Ah, era să uit: domnule Gheorghe Curic. Poate că poliţia din Iaşi înregistrează o intensă durere în puşcă faţă de abuzurile raportate de femei. Dar dacă mai daţi o singură dată în fiica dumneavoastră, aşa să mă ajute Dumnezeu, iau primul tren spre Iaşi, vă caut şi vă administrez şuturi în ouă până deveniţi soprană. Dar atât de soprană, că vă va căuta Opera din Iaşi a doua zi cu un contract pentru rolul principal din Traviata.

Foto: pixabay.com

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Leonora says:

    Am intrat pe profilul de Facebook al fetei si pe blogul ei, pare sa aiba (si) alte probleme. Nu spun ca nu a fost lovita de tatal ei, nu am de unde sa stiu asta, dar ceva e in neregula cu ea. Bineinteles, esenta articolului tau ramane aceeasi.

  2. Ioana says:

    Buna Lorena, este o prietena de-a mea, Alexandra. O fosta colega de facultate. Intr-adevar, fata asta este cu grave probleme imunitare de mica, iar parintii ei, in loc sa gaseasca o solutie pentru infectiile si afectiunile de care sufera ea de multi ani, au luat Drumul Socolei, asa li s-a parut lor corect in mintea lor comunista si neaerisita. Si au inceput sa o indoape cu pastile, impotriva vointei ei. Cu timpul, dupa multi ani de chin si abuzuri de genul internarilor fortate, ea neprimind tratamentul corect de la un specialist…dar care la noi in tara oricum nu exista…s-a deteriorat putin si pe mental, lucru inevitabil, pentru ca avand corpul atat de slabit, si in plus si intoxicat cu mizeriile lor socoliste, ma refer la pastile, a ajuns sa aiba o suspiciune, un soi de paranoia. Dar nu minte, a batut-o.

  3. Ioana says:

    Nu stiu cum sa o ajut, pentru ca nu raspunde la telefon, e suspicioasa, lar prin mesaje daca insist sa o intreb ceva incepe sa gliseze…Crede ca intervine un tert in discutie si explodeaza. Eu, fiind si eu trecuta prin putoarea Socolei, si cocktailurile lor odioase, dar avand alta sustinere si deschidere si intalnind un sot ingeresc, am luptat singura sa aflu solutii si sa scap de niste infectii cu spirochete, pe SN, care imi dadeau simptome groaznice. Impreuna cu sotul ne-am documentat ani in sir, si in sfarsit avem izbanda. Deci stiu ce ar trebui sa faca ea, dar parintii ei nu accepta alta cale. E un suflet minunat, o fata exceptionala, au distrus-o! Era o frumoasa, o floare, desteapta si tare blanda.
    Poate fi salvata dar doar daca face ce trebuie, dar cu cretinii de parinti…nu stiu ce e de facut.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: