Vecinii îmi aruncă pisoi peste gard

E un comentariu real, al unei doamne, la un text al meu despre sterilizare. Și e un adevăr rural destul de frecvent. Oameni proști și răi, lipsiți de orice empatie față de animale, își lasă animalele din curte nesterilizate, apoi “scapă” pur şi simplu de puii nedoriţi. Îmi amintesc, pe când trăia Cristina Ţopescu, o iubitoare de câini cunoscută. “Erau ţărănci care spuneau cu mândrie în voce: I-am lăsat la Ţopeasca. Nu se gândeau că îmi creează o nouă obligaţie”, a povestit ea o dată, la un eveniment, unui grup în care erau mai multe prietene ale ei şi în care m-am nimerit şi eu.

Se alege vecinul cu suflet bun, pentru că dă-l în pizma dă-sii, ăla are mereu grijă de animale şi nu contează dacă are din ce, să se descurce, şi jap. Animalul peste gard.

Foarte mulţi oameni, şi nu doar de la ţară, au o incapacitate absolută de a lua în considerare munca şi cheltuiala la care deciziile lor cretine şi idioate îi obligă pe alţii. Muncă şi cheltuială la care ei înşişi nu sunt dispuşi, pe care ei înşişi nu o fac pentru nimeni, dar pe care alţii e normal să o livreze.

Ce îi ajută în asta e faptul că, dacă ai o urmă de suflet, vezi puii ăia de animal proaspăt aterizaţi în curtea ta, mici şi amărâţi, şi nu te lasă inima. Pe tine, care ai una. Pe japiţe le lasă. Am un imens noroc că stau la bloc, în oraş. Dacă stăteam la casă, la ţară, cred că aveam adăpost neoficial în curte. M-ar fi mirosit toate japiţele că iubesc animalele.

Care e soluţia?

Să intri într-o discuţie amiabilă cu ăla care îţi umple curtea în fiecare an. Să-l întrebi gingaş de ce morţii mamei lui zdreanţă proastă i se pare că timpul şi resursele tale se cuvin de la sine. Şi de ce morţii mamei lui zdreanţă proastă nu îşi duce câinele – pisica la castrat, dacă tot nu păstrează puii.

Dacă se vaietă că aolio, n-are bani nici de pâine, poţi să te oferi să duci tu pisica sau câinele la castrat. Da, ştiu, de ce ţi-ai asuma cheltuiala. Dar pe termen lung, considerând numărul de pui care nu-ţi mai plouă peste gard, tu ai de câştigat. Şi nu, nu îi dai banii să meargă el, pentru că genul ăla de nesimţit o să îşi ia vodcă şi ţigări din bani. În fond, şi propriii copii i-a făcut tot pentru alocaţii, d-apăi să-i pese real de câine sau pisică?

Dacă se obrăzniceşte tot el, după ce ţi-a umplut curtea de pui şi ţi-a trasat sarcini de lucru de n ori, se trece la scenariul roşu. Reclamaţii pentru orice. La Poliţia Animalelor, pentru abuz şi recent incriminatul abandon al animalelor. La Poliţia oamenilor pentru absolut orice. De la bişniţă cu chiloţi turceşti pe prispă şi până la tulburarea liniştii publice când se ceartă cu nevasta. Şi lumea la ţară se ceartă mult. Unde sunt bani puţini şi băutură multă, scandalul e la ordinea zilei. La ANAF, pentru venituri nedeclarate. Şi ştim că la ţară, nu se declară nimic, că ce face statul pentru noi, de ce să-i dăm tot noi bani, deci cam toată lumea e uşor de ars.

Oricum, e o luptă grea, unde porneşti cu dezavantajul milei faţă de puiuţii de animal, pe care javra cealaltă nu o are. De-aia ţi-i aruncă ţie. Dar după ce educi jigodiile că bunătatea ta nu e fraiereală şi că se poate întoarce foaia relativ uşor când se exagerează cu nesimţirea, revii cu oferta. Duci tu animalul la castrat. Sau îţi plăteşte îngrijirea puilor de până acum.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading