Ieri, o fată din lista mea de prieteni de pe Facebook a dat un status care zicea aşa: Dacă dai unfollow tuturor din lista ta de prieteni, ce vezi oare pe feed?
Nici măcar nu m-am apucat să fac exerciţiul ăsta de imaginaţie, din realizarea unui fapt simplu.
Nu văd rostul pentru care ai da unfollow cuiva. Oricui. N-am dat în viaţa mea un unfollow şi nu înţeleg de ce aş face una ca asta. Nu înţeleg de ce o fac alţii.
Vezi oameni care nu postează decât rahat misogin şi cum sunt toate femeile curve, proaste, sau ambele?
Unfriend.
Vezi persoane care nu postează decât hate la adresa altor persoane?
Unfriend.
Ai pe câte unii care apar în rubrica ta de comentarii, dar numai cu hate, când e de hate, şi niciodată cu o vorbă bună, când treaba e incontestabil ok?
Unfriend.
Ai pe unii care caută să te enerveze cu statusuri insinuante sau aluzii jignitoare la tine?
Unfriend.
Ai pe unii care ştiu mereu de unde să te ia când au nevoie de tine, dar nu sunt niciodată disponibili, când ai tu nevoie de ei?
Unfriend.
Aveam o prietenă, care la un moment dat a fost amică la cataramă cu o gaşcă de alte tipe. Apoi, au avut o neînţelegere. După aceea, s-au împăcat de formă, dar îşi purtau ranchiună în continuare. Drept care, asta mă ţinea ore în şir să-mi spună ce măgărie a postat una şi ce oligofrenie a postat cealaltă. Şi eu la un moment dat i-am zis:
-Auzi, dar ştii că există un exit extrem de scurt şi eficient din situaţie?
-Care?
-DĂ-LE UNFRIEND, SORO. Le elimini din lista ta şi nu te mai interesează nici ce zice una, nici ce zice cealaltă.
-Nu mai bine le dau doar unfollow?
-De ce? Să salvezi aparenţele? De ce ar conta aparenţele, dacă esenţa e de rahat major?
Dacă o relaţie dă în cangrenă, trateaz-o ca pe un picior care a dat în cangrenă. Bisturiu.
Eu am în lista de Facebook două categorii de oameni: prieteni din viaţa reală sau rude şi cititorii blogului – oamen care se uită, ascultă şi citesc de creez. Dacă o prietenie din viaţa reală devine toxică, nasoală sau realmente nu cred că mai am vreodată ce discuta cu persoana respectivă, o scot pur şi simplu din listă. Şi din viaţa mea. Nu stau să filez: dar oare ce mai postează, ce mai zice, ce motive îmi mai dă să mă enervez.
Fuck no.
Viaţa e scurtă şi merită să ţinem lângă noi oamenii pe care îi putem iubi şi cu care avem ce comunica.
Şi înţeleg, toxicitatea poate crea dependenţă. Până la un punct. E delicios să te măsori în musculatură cu X sau cu Y.
Dar e atât de pointless, în echilibrul mai amplu al vieţii tale. Ajunge să te uiţi în urmă cu cinci ani şi să îţi dai seama cât timp valoros pentru proiectele tale ai irosit în conflict cu Vasilica şi să-ţi dai cu pumnii în cap că viaţa e scurtă şi nu ai trăit-o cum se cuvine.
Să revenim la punctul iniţial al discuţiei noastre. Nu am dat în viaţa mea un unfollow. Dacă am considerat că Vasilica şi cu mine în mod real nu avem ce să ne spunem, am dat unfriend, să nu mai ocupăm în mod fake un loc inutil una în lista celeilalte.
Recomand acest tip de onestitate în relaţiile voastre interpersonale.
Ţineţi aproape doar ce puteţi iubi sincer şi fără rezerve. În rest, pa, la revedere, adio şi n-am cuvinte, etc.
Dacă Covid ne-a învăţat un lucru, sau mă rog, cel puţin pe mine, acesta e faptul că viaţa e scurtă şi nu ştii niciodată când se termină şi în ce mod stupid. Hai să make the most of this time.
Nu avem timp de unfollow. Nu îţi place ce debitează? Hai pa.
Dar pentru că vreau să ţin dialogul pe acest site deschis, vreau să ştiu. Voi aţi dat vreodată unfollow? Şi dacă da, de ce vă interesa totuşi să păstraţi persoana în listă? De ce n-aţi dat unfriend?
***
Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
***
Unfollow dau persoanelor din lista care nu posteaza chestii ofensive, dar spameaza.
Gen vecinii trecuti de 60 de ani de la tara, care tocmai au descoperit facebook-ul si mi-au dat add.
Nu ma lasa inima sa le dau unfriend, dar nici sa vad 1000 de buchetele de flori, “buna dimineata, cafeluta e gata” samd.
i see.
am dat unfollow unor femei care posteaza obsesiv selfie-uri, doar selfie-uri, nimic altceva. oamenii normali mai posteaza poze cu prieteni, peisaje, pisici etc., plus ca mai pun si 2-3 vorbe pe langa, isi mai dau si ei cu parerea despre diverse chestiuni de viata:). nu puteam sa dau unfriend pentru ca nu ne-am certat sau ceva, dar nici nu pot sa asist la nevoia cuiva de validare permanenta. ok, esti frumoasa, stim, dar mai lasa-ne:)) puteau fi si barbati, dar barbatii nu prea pun selfie-uri. si nu, nu sunt absolut deloc invidioasa pe nimeni, dar prefer un feed consistent, pentru ca nu am prea mult timp de stat zilnic pe facebook.
“Viaţa e scurtă şi merită să ţinem lângă noi oamenii pe care îi putem iubi şi cu care avem ce comunica.” e un adevăr care ar merita mai des reamintit. Poate ar trebui spus “doar oamenii” – dar se subînțelege oricum. Lorena, poate voi face vreodată efortul de a scoate o ediție de aforisme din scrierile tale – dar nu am decât blogul și o singură carte. Un mare bravo!