We are the World Cup

Când Michael Jackson murea, acum aproape un an, lăsa un hău imens în muzica mondială, în sufletele noastre şi în visele mele din copilărie: să mă mărit cu Michael Jackson şi să îi fac încă trei copii blonzi.

Dar nu lăsa doar atât. Lăsa şi o serie de idei de ciordit… pardon, împrumutat. Una dintre ele era aceea cu artiştii care-şi luau şi-şi dădeau unul altuia vorba în gură, în fabulosul “We are the World”.

Dat fiind că se apropie World Cup, am ales nişte actori, nişte regizori, nişte stilişti, nişte prezentatori, nişte cântăreţi, nişte scriitori şi nişte femei frumoase. Le-am oferit câteva întrebări şi dreptul la cuvânt. Fiind a 19-a ediţie, noi am vrut să fie 19. Unul(a) ne-a tărăgănat însă la infinit, obligându-ne să sunăm pe altcineva. Taman în clipa în care redactam produsul final, pac, a făcut messengerul, şi au aterizat în mail şi răspunsurile îndelung amânate. Ne-am tot gândit pe cine să scoatem… apoi am zis “ce pula noastră, las’ să fie 20.” A ieşit cam aşa:

PLAYBOY: Vă plac meciurile de fotbal văzute din tribună sau de pe canapea? La câte meciuri transmise din Africa de Sud vă veţi uita? Ce veţi face, de fapt, în timpul meciului?

MIHAI GĂINUŞĂ: Îmi plac meciurile străine văzute din tribunele europene şi meciurile româneşti nevăzute deloc. Cred că n-o să scap meciurile Franţei, Italiei şi Braziliei. Din păcate, am pierdut deja partidele României. De fapt, în timpul meciurilor o să bag în faliment comercianţii de pungi cu seminţe. Nu le cumpăr. O să beau doar o bere. Pe repriză.

DAN CONDURACHE: Acum cîţiva ani, îmi plăceau meciurile din tribună, dar în ultima vreme am început să prefer canapeaua. Aş vrea să văd cît mai multe meciuri din Africa de Sud, cît mai multe dintre ele în direct. Iar ce nu se poate, în reluare. Sper să nu le pierd pe cele de la optimi în sus – dar şi în grupe se pot întîmpla lucruri spectaculoase.

ADINA BUZATU: Nici, nici, nu mă omor după meciuri. De ce din Africa de Sud, de ce nu de la Polul Nord? În timpul meciurilor, probabil că o să gătesc – chit că niciodată în viaţă nu am călcat în bucătărie.

ROBERT TURCESCU: Nu am mai fost în tribună de zece – cincisprezece ani, din vremea cînd FC Argeş – echipa mea de suflet – era încă o echipă de fotbal. Mă rezum la a privi de pe canapea meciurile din campionatul intern, pentru că în locul celor care joacă apar din cînd în cînd flashuri cu toţi aceşti Gigi, Piţi, }iţi, nea Mitică, Iancu, şi aşa mai departe. Mă voi uita la multe meciuri. Aproape că mă bucur că România nu participă. E mai suportabil să te uiţi la meci fără să îţi gîlgîie patriotismul în gît. Poţi să bei o bere şi să nu-i dai cu sticla în cap colegului de canapea. Apropo, nu sînt băutor de bere, deşi meciul e asociat de obicei cu berea. Voi folosi reţeta preşedintelui: patru cuburi de gheaţă şi restul Jack, iar dacă voi avea parte de o companie plăcută, voi bea vin.

BIANCA DRĂGUŞANU: Nu îmi plac meciurile de nicăieri. Prefer să mă dau cu rolele prin parc.

ZOLTAN ANDRAS (SARMALELE RECI): Nu prea am timp să văd meciuri de fotbal. În copilărie, îmi plăcea să merg cu prietenii de joacă pe stadion, însă vremurile s-au schimbat, la fel şi oamenii, ba chiar şi eu m-am schimbat… Aşa că probabil că o să mă uit doar la finală, ca la fiecare campionat. În rest, o să fac cu totul altceva, cel mai probabil o să am concerte.

MIRELA ZEŢA: : În tribună nu aş avea curaj să strig absolut nimic. Canapeaua ar fi mai indicată. Deci, cînd meciul o să fie la televizor şi televizorul deschis pe programul cu meciul, eu de fapt voi face altceva, decît să mă uit la meci. Înţelegeţi? E un plan malefic să îi sabotez.

MARIUS STĂNESCU: Din tribună în nici un caz. Foarte rar de pe canapea. Mă vor interesa semifinalele şi finalele, în rest îmi voi vedea de viaţa personală. Există atîtea filme de văzut, cărţi de citit, femei de iubit… Fotbalul din anii ’80 semăna cu o artă. Fotbalul de azi nu seamănă cu nimic.

DAN AMARIEI (OMUL CU ŞOBOLANI): Sînt un comod, prefer canapeaua. Aş vrea să văd cît mai multe meciuri din Africa de Sud, deşi mă îndoiesc că voi avea timp. Bne că nu e în România – mai scap şi eu de un stress. Cum adică ce o să fac în timpul meciurilor!? O să mă uit la televizor?

GINA PISTOL: De pe canapea – pentru că la noi oamenii nu sînt civilizaţi precum cei de afară. Te înconjoară doar înjurături şi insulte. Nu poţi auzi ce se întîmplă pe teren din cauza seminţelor. E un sunet enervant continuu – ca o picătură chinezească.

CEZAR PAUL-BĂDESCU: Nu îmi place să mă uit meciuri de fotbal. Urmăresc diferite sporturi, dar fotbalul nu mai e de mult un sport. E lumea unor Gigi şi Mitică de pretutindeni.

DAN CHIŞU: Îmi plac meciurile de pe canapea în general, dar mi-aş dori să fiu în tribună, în Africa de Sud.

TANIA BUDI: Am fost o singură dată în tribună şi mi-a plăcut foarte tare. Dar se uita lumea prea insistent la mine şi de aceea prefer să mă uit la meciuri de acasă. Din Africa de Sud nu vreau să văd nici un meci. Ah, stai aşa, Campionatul se va ţine în Africa de Sud. Ei bine, o să mă uit de la optimi în sus. În rest, prefer să ies cu prietenii sau să mă uit la un film.

DAN TEODORESCU (TAXI): De pe canapea, în cel mai fericit caz. Nu-nţeleg întrebarea. A, gata, am gugălit-o. Înţeleg că e un campionat de fotbal în Africa de Sud, anul ăsta. Ce fac în timpul meciurilor? În principiu, orice altceva.

FLORIN CĂLINESCU: Depinde de situaţie. Încă nu ştiu ce voi face: e posibil să mă uit la cît mai multe meciuri după faza grupelor. În timpul meciurilor din grupe… voi face sex în grupe!

OANA ZĂVORANU: Nu îmi place fotbalul de nicăieri. Nu mă uit la nici un meci. Prefer să fac orice altceva.

CORNELIU PORUMBOIU: Îmi plac ambele ipostaze: şi tribuna, şi canapeaua. Mă uit mai rar din tribună, ce-i drept. La televizor, poţi vedea şi reluările fazelor spectaculoase, pe cînd în tribună nu există reluare. Dar există acea atmosferă pe care nu o poţi avea acasă. Mă interesează meciurile din campionat, mai ales de la sferturi în sus mă implic din ce în ce mai mult. Desigur, dacă am altă urgenţă, le mai şi ratez.

MANI GUTĂU (URMA): Vizionarea meciurilor de fotbal ţine foarte mult de poziţionarea geografică. De exemplu, dacă te afli în România şi ţii la sănătatea ta fizică şi mentală e indicat să urmăreşti meciul de pe canapea, cu floricele şi bere, după preferinţe. Eventual, pentru a simula cît mai bine condiţiile de stadion îţi poţi poziţiona soţia într-un fotoliu vis-a-vis, pentru o competiţie corectă şi cinstită: cel care înjură cel mai bine echipa adversă scapă de diverse obligaţii familiale o etapă, anume o săptămînă.Dacă te afli în străinătate, într-una dintre ţările în care în piaţă se vînd de regulă fructe şi flori, nu muniţie de război, e recomandat să mergi pe stadion, atmosfera e similară cu cea existentă în teatrele din România: indiferent cît de bine sau de prost prestează jucătorii, toată lumea aplaudă civilizat.

AYLIN CADÎR: Nu mă intere… Ah, stai aşa, vine Campionatul Mondial din Africa de Sud! Păi, noi aveam în plan să mergem acolo, îţi dai seama că e mai interesant din tribune! În timpul meciurilor, bem vin şi vorbim.

MARIUS BODOCHI: Nu am mai fost în tribună de 15 – 20 de ani, iar pe canapea nu prea stau. Ajung obosit acasă. Am stat pe canapea acum vreo doi ani, cînd a jucat România – nu ştiu cu cine. Mă uit la meciuri dacă joacă România: ronţăi popcorn, pentru că alunele îngraşă, beau apă plată cu lămîie şi reacţionez isteric la tot ce se întîmplă pe teren.

(continuare în PLAYBOY de mai. Da, ăla cu Adelina Vârciu mireasă pe copertă.)