Libidoul nu este corect politic

În urma articolului meu de ieri, despre cum unii oameni dau cu pumnul în masă şi pretind sex dezlănţuit, dar nu scapă o privire în oglinda de lângă masă, să-şi revină cât de cât la realitate, am primit un comentariu pe un ton foarte înverşunat şi supărat.
Culmea, l-a dat o femeie.
Dacă-l dădea un bărbat, nu mă miram atât de tare, că bărbaţii (unii, cel puţin) tind să creadă relativ ferm şi fără ironie în clişeul ăla cu “Bărbatul trebuie să fie doar cu un grad mai frumos decât dracul.”
Zice femeia următoarele: “Nu contează cum arăţi, ai dreptul la sex nemaipomenit!”

I beg to differ.

Ai dreptul la libertate. Tu, ca fiinţă umană, ai dreptul să-ţi decizi singur destinul, să nu-ţi spună alţii ce să faci, să visezi la stele şi dincolo, să ai o şansă corectă la oportunităţi profesionale şi sociale.
Ai dreptul la demnitate. Să nu fie nimeni mârlan cu tine doar pentru că are acces la persoana ta. Să ţi se răspundă politicos (sigur, în măsura în care oferi şi tu politeţe, că altfel nu e nimeni fraierul tău). Să nu fii umilit, să nu fii escrocat, să nu ţi se ia în râs valorile, să nu fii batjocorit public sau între patru ochi, să nu fii abuzat verbal.
Ai dreptul la a fi tu însuţi. Să-ţi stabileşti singur oportunităţile, să te autodefineşti în funcţie de lucrurile care chiar contează, să îţi croieşti propria cale prin viaţă.
Şi, pentru că plăteşti impozite şi taxe, ai dreptul la siguranţă şi protecţie, la educaţie, la sănătate şi aşa mai departe.

Toate astea sunt drepturi individuale, specifice fiinţei umane, şi nimeni n-are nici un drept să ţi le încalce.

Dar în această înşiruire nu intră nicăieri dreptul la sex.

De ce oare?
Pentru că sexul nu e un bun imaterial, care pluteşte liber în sfere, sau un zăcământ care se exploatează din pământ. Sexul e un schimb de energii, fluide şi în cazul bun, emoţii, între doi sau, mă rog, mai mulţi adulţi, şi, pentru ca tu să ai acces la sex, trebuie să găseşti minimum un alt adult care să consimtă.

Nu e un drept. Nu îţi aparţine din momentul naşterii tale. Nu ai câştigat la belciuge un număr oarecare de persoane care sunt obligate să-ţi livreze sex la cerere.
Trebuie să munceşti pentru acordul, cooperarea şi entuziasmul încă unui om, care să vrea să fie partenerul tău sexual.

Confuzia asta, că sexul e un drept a lor, o fac toţi masculii ăia care, de cum înţeleg că nu te interesează tentativele lor de agăţat, trec direct la înjurat. De ce ai înjura un om care nu-ţi datorează nimic şi nu are niciun motiv obiectiv sub soare să se culce cu tine?

Exaaact.
Din ideea asta absolut stupidă că toţi avem dreptul la sex, de la fix oricine ni se năzare, şi când ne refuză sex, acel oricine ne văduveşte de un drept al nostru.

Singura formă de sex la care ai dreptul la orice oră din zi şi din noapte este masturbarea. Nefiind necesar decât cheful tău de joacă, e dreptul tău să te foloseşti de punctele erogene ale propriului corp să-ţi provoci plăcere.
Când vine vorba însă de corpul altuia, drepturile tale, inclusiv cele la sex nebun, se opresc exact acolo unde încep ale celuilalt.

Şi participarea altuia nu trebuie pretinsă, “ca un drept”, ci câştigată. Prin ce arme consideri tu că funcţionează. Dar mereu există riscul ca armamentul tău să nu fie cel care mişcă poarta soarelui, şi guess what, e perfect ok.
OAMENII AU TOT DREPTUL SĂ DECIDĂ CE FAC CU CORPURILE LOR, ŞI PRIN URMARE, SĂ TE REFUZE.

Şi cu scuzele de rigoare pentru că spun lucrul incorect politic şi nepopular: înfăţişarea care nu coincide cu libidoul celuilalt nu are nici un drept să pretindă numitul libido.

Libidoul nu e cantină socială, să salveze săracii, balenele şi Roşia Montană. Libidoul nu e Metrorex, să dea reducere de 50% studenţilor, pensionarilor şi persoanelor cu dizabilităţi. Libidoului nu-i pasă de drepturile minorităţilor şi îl doare în anus de cotele obligatorii de alte etnii. Libidoul nu e batistă, să se înmoaie la lacrimi.
Libidoul fiecăruia dintre noi ştie exact care sunt factorii lui de stimul, iar dacă la vederea ta, libidoul meu se aruncă de pe bloc şi rămâne plăcintă pe asfalt, nu ai niciun motiv să ţipi la mine cât de dureros sună asta pentru ăia urâţi.

Da, o să le cedez ălora urâţi locul meu în metrou, o să le dau sandvişul meu, o să le ofer locuri de muncă, bomboane, ceai, cafea, poveşti simpatice, tratament politicos. Nu, nu le datorez ălora urâţi sex. Corpul meu nu e Serviciul de Asistenţă Socială al Municipiului Bucureşti şi nici Casa de Ajutor Reciproc.

Sorry, not sorry.

“Da, Lorena, dar şi tu eşti urâta cuiva!”

Ştiu, şi îmi asum. Tocmai de aceea, dacă mă dau la cineva şi văd că nu se întâmplă nimic, o las în mă-sa. Cu politeţe şi respect. Taman pentru că nimeni nu-mi datorează în mintea mea sex, taman pentru că sexul nu e dreptul meu incontestabil şi taman pentru că în primul rând pierderea nu e a mea.

😀

Iar dacă tu vrei ca oamenii să facă sex cu tine, nu steagul de revoluţionar e arma. Corectitudinea politică e total boner killer şi pretenţia să fii f***tă în numele egalităţii de şanse e absolut stupidă şi neproductivă.
Întreabă-te sincer ce anume te-ar putea face dezirabil în ochii altei persoane.
Repet cuvântul: DEZIRABIL.
Definiţia cuvântului:
DEZIRÁBIL, -Ă, dezirabili, -e, adj. Care corespunde dorinței, care stârnește dorință. – Din fr. désirable.

sursa: DEX ’09 (2009)

OK. Aşadar. Dacă vrei sex: cu ce poţi tu stârni dorinţa altei persoane?
Meditează la asta şi, când vei avea un răspuns, vei avea şi viaţa sexuală pe care ţi-o doreşti.

Notă: am folosit adjectivele la neutru să se înţeleagă că mă refer în mod egal la ambele sexe şi la orice tip de parteneri îşi doresc acestea.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.