Vrem virgine dezlănţuite

Am nişte cunoştinţe cu care mă înţeleg bine. Nu ne frecventăm suficient să-i pot numi prieteni, dar energia e pozitivă, zâmbet, amabilitate. Să le zicem, de dragul acestei poveşti, Alin şi Dana.
Alin şi Dana erau perechea perfectă. Amândoi intelectuali, în jur de 45+ de ani, cu sofisticarea naturală a oamenilor care n-au trecut prin viaţă degeaba şi pe care vârsta îi patinează, nu-i erodează, mereu afectuoşi, tandri şi dulci unul cu celălalt, păreau cuplul pe care numai moartea îi va despărţi. Sau nici măcar ea.
Din cuplu, eu îl cunoscusem iniţial pe Alin, îl felicitasem că şi-a găsit soţia perfectă, fusesem importată la statutul de afinitate comună – nu, nu e atât de comun pe cât aţi crede; mulţi se combină cu nişte harpii teroriste şi plătesc privilegiul de a face sex în continuare cu ruperea oricăror relaţii cu foşti prieteni şi prietene. Dar tipele care nu bubuie de proaste se conving în fix cinci minute că nu reprezint nicio ameninţare la adresa masculilor lor şi atunci buna comunicare se extinde în mod firesc la cuplu.
OK.
Dar fiecare dintre noi a avut treburi, iar eu nu am vorbit cu Alin şi Dana mai multe luni. Ne dădeam likes pe Facebook şi pe Instagram, dar cam atât.
Ca să mă întâlnesc întâmplător cu Alin prin centru acum câteva zile.
-Ce faci, man? N-am mai vorbit de catralioane de ani.
-Am divorţat.

*

Am rămas tablou. Natură moartă cu fructe, de Paul Cezanne.
-Ce?
-Ce ai auzit.
-Dar de ce? Eraţi absolut perfecţi împreună.
-Pentru că nu exista pasiune sexuală între noi.
-Băi, Aline, nu vreau să sune ageist, şi ştiu că dac-o pun pe net, o să mă înjure tot internetul, dar ai şi tu o vârstă. Nu poţi să pretinzi să vrea cineva să te f*tă ca nebuna.
-De ce nu?
-Eu la vârsta mea şi nu pretind de la nimeni pasiunea animalică pe care o resimţeau când aveam 20 de ani, explic eu. Darămite tu?
-Tu poţi pretinde ce vrei tu, face. Iar mie nu-mi convine să fiu tratat ca un moş expirat. Încă nu mi-a murit.
-OK, dar poţi să te uiţi într-o oglindă la tine în ansamblu şi să înţelegi raţional că nu inspiri lenjerie intimă aruncată-n cap, nu-i aşa?
S-a supărat teribil.

Şi îmi pare rău, dar ţin să punctez că nu strică periodic să ne uităm într-o oglindă, înainte să pretindem altora dorinţă nebună şi incendiu-n chiloţi. Poate că arăţi ca un urs brun carpatin, caz în care poţi găsi o femeie decentă, care să ţină la tine, să-i pese de soarta ta, să-ţi facă un ceai când eşti bolnav, dar care să nu se vadă cu ochii minţii călărindu-te ca la San Antonio Rodeo.

Şi tu ai f*te-o ca un animal pe Megan Fox, dar probabil că, însurat cu Oprah Winfrey, ai putea să dezvolţi o afecţiune faţă de ea, s-o asculţi povestind, să aveţi grijă unul de celălalt, să călătoriţi împreună şi să vă faceţi reciproc injecţii când sunteţi bolnavi, şi ai şti că la necaz Oprah Winfrey te va proteja, dar nu ai putea să faci sex nebun cu ea la turaţia Megan Fox.

Şi poate că femeia nu căuta un animal sexual când te-a luat pe tine. Dacă ar fi căutat, s-ar fi uitat la tinereii proaspeţi şi şturlubatici care să constituie echivalentul masculin al lui Megan Fox.
Când o iei pe Oprah Winfrey, ţi se pare ridicolă pretenţia “F*te-mă ca pe Megan Fox”. Dacă voiam să f*t în registrul Megan Fox, alegeam direct pe cineva cu aspect şi date de Megan Fox. OK?
Valabil pentru ambele sexe.

“Vai, Lorena, dar cum poţi să insulţi omul în halul ăsta?”
Se numeşte adevăr, iar rolul prietenilor e să ţi-l spună. Pe mine nu mă veţi vedea niciodată sub poza cuiva care s-a tuns neinspirat, sau s-a îmbrăcat oribil, minţind cu neruşinare: “Vai, ce frumuseţe”. Dimpotrivă. Prieteniile mele se rup când le spun că ia lor preferată le face grase, sau că noua lor culoare de păr roz bombon combinată cu bronzul exagerat de la solar le stă dizgraţios. Decât să te mint şi să las lumea să râdă de tine, prefer să te trag la o parte şi să-ţi spun pe şleau că arăţi ca domnu’ dracu.

OK. Aşa şi cu nenea ăsta tomnatic, care a rupt o relaţie absolut minunată pentru că nu exista foc şi pară ca la 20 de ani. Frate, urăşte-mă, detestă-mă, înjură-mă dar nu. Nu inspiri sex animalic, obscen, pe maşina de spălat. Inspiri misionar comod în pat de puf, cel mult.

Altfel, pot să-ţi dau link la siteul lui grasomega.ro, trecut şi el de 40 de ani, care e tot numai fibră şi energie. Te bagi la genul ăla de efort? E muncă. Dar dă randamente. Subit, au şi femeile la ce să se uite.

*

Dar acum hai să extindem puţin problema şi la modul în care îşi aleg bărbaţii femei. Care e potretul robot? Să fie cuminţică, să fie “fată bună”, să fie low maintenance. Dar brusc, dacă se poate, în noaptea nunţii, să vină Zâna Măseluţă şi s-o transforme magic în Jenna Jameson, experta în supt.
Şi exact ca în basm, vraja să ţină până la miezul nopţii, apoi caleaşca să redevină dovleac, armăsarii şoareci şi foamea de sex, chef de făcut sarmale.
Sorry, dar nu prea funcţionează aşa.
Ţi-ai ales-o îngeraş? Asumă-ţi că are o mentalitate la fel de nepătată cum e ea ca persoană, şi că aşa o să fie şi-n pat. Şi nu, “dacă mă iubeşti, ai face-o” nu e un argument. Tot ca pe o presiune nasoală o s-o simtă.

Şi mai e o treabă. Fiecare femeie inhibată pe care o cunoşti a interacţionat, online sau offline, cu câteva mii de idioţi care i-au spus că e curvă. Majoritatea fără s-o fi cunoscut vreodată personal. Mulţi dintre ei ca răzbunare pentru că i-a refuzat. Iar câţiva dintre ei din pură prostie pentru că le-a cedat prea repede.
Şi de la un punct încolo, pui în balanţă riscul de a mai încasa insulte de la încă un idiot cu precauţia de a juca safe.
Şi alegi să joci safe, că măcar ştii că nu are ce să-ţi reproşeze, de vreme ce în memtalitatea noastră de Ev Mediu, e în continuare mai “văleu” să fii curvă, decât plictisitoare în pat.

Momentan, mentalităţile încă funcţionează în aşa fel, încât să recompenseze “fata bună” şi să umilească “curva”, iar rezultatul e că toată lumea are parte de sex mediocru sau deloc.
Iar când tu pretinzi ca aia să se prindă că, în mulţime, taman tu eşti ăla neprost – s-o citească eventual în stele – eşti naiv.

O să închei cu un banc tematic revelator.

Cade una de la etajul 100. La etajul 90, o prinde unul.
-Vai, mulţumesc mult.
-Păpuşe, dar dacă te salvez, dai şi tu nişte πzdă?
-Cum vă permiteţi?
-Dă-te dracu’ de curvă!
Şi o aruncă în jos în continuare.
La etajul 60, o prinde altul.
-Vai, mulţumesc mult.
-Păpuşe, dar dacă te salvez, o sugi şi tu puţin?
-Cum vă permiteţi?
-Dă-te dracu’ de curvă!
Şi o aruncă mai departe. La etajul 30, o mai prinde unul.
-Vai, mulţumesc mult. Mă f*t, sug şi p*la, numai salvează-mă.
-Dă-te dracu’ de curvă!

Concluzia: inhibiţiile unei femei sunt rezultatul prostiei foarte multor bărbaţi. Şi cu majoritatea ăstora n-a ales ea să interacţioneze.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.