În fauna mondenă de după revoluție, există un specimen extrem de grețos și de vomitiv: fotbalistul de „succes”. Și da, ghilimelele sunt intenționate, pentru că toți pițiponcii ăștia nu se ridică nici măcar la degetul mic al generației de aur pe care o adulau bunicii noștri. Ce-i drept, nici generația de aur nu ducea traiul ăsta obscen de fițe, obrăznicie și bășini exorbitante. Erau sportivi, din interviurile lor se revărsau modestia și conștiința propriei responsabilități față de echipă, și nici măcar când se întorceau dintr-un meci glorios, încărcați cu lauri, nu deveneau aroganți și cu nasul pe sus, ci spuneau cu modestie că e meritul nostru al tuturor și, desigur, al antrenorilor.
Nu are sens să comparăm caracterul, demnitatea și simplitatea nobilă a fotbaliștilor preferați de bunicul meu, pe de o parte, și impresia de buric al pământului pe care o au specimene ca Dragoș Balauru, pe de alta.
Momentul când acesta își agresează verbal comentatoarele, insinuând că ar fi la menopauză, e cel în care realizezi că băiatul ăla trebuie trimis undeva departe, înapoi în grotă, acolo de unde și-a luat și ideile.
Specimenul nu e singurul care aberează despre menopauză. Pe internetul românesc, e o modă între melteni ca, dacă nu-ți place conținutul creat de o femeie, să te apuci să debitezi intempestiv despre menopauză, ca și cum ai nimici femeia cu chestia asta.
De ce se leagă târleții de menopauza femeilor?
Pentru că, în cazul lor, andropauza vine frecvent cu dificultăți de erecție, ba chiar cu impotență, în unele cazuri. Și un carcalete căruia nu i se scoală e terminat. Singurul cap în care avea și el ceva e mort pe veci. Îi dispare valoarea fundamentală a existenței.
Ce nu știu jagardelele e că, pe măsură ce avansează în vârstă, femeia începe să se definească din ce în ce mai puțin prin cât s*x poate face. Fie că are copii și treabă în casă – și atunci o doare adânc în bască dacă o văd unii ca pe obiect sexual sau nu – fie o carieră – și atunci idem – fie pe ambele, și atunci i se fâlfâie glorios dacă e seximazărfacăr sau nu. Iar când atinge vârsta buniciei, când menopauza e finală, prioritatea ei e să facă cuiburi de viespi delicioase pentru nepoței și importanța s*xului e egală cu zero.
Și cu toate acestea, la femei, menopauza lasă gaura tot acolo. Da, andropauza culcă cucurigu de nu-l scoli nici cu macaraua, dar găurica vaginală nu pleacă nicăieri. OK, e ceva mai uscată, că dispar hormonii feminini produși de ovare, dar lubrifiant se găsește și la Carrefourul din apropierea blocului meu. O umezești artificial și e ca nouă.
Da, să te iei de menopauza femeii, ca și cum asta ar nimici-o ca om arată doar cât de idiot și de ignorant ești în legătură cu corpul ei, și cum nu știi nimic despre el.
Apoi, tot prostachele ăsta a zis că urmărește pisici cu mașina să le calce. Nu e un trolaj. Prin anii 2000, când era mic, a existat trendul ăsta în București. Cu lichele jegoase care se băgau cu mașina pe alei să încerce să calce câte o pisică. Eu personal i-am ars o poșetă peste parbriz unui specimen de genul și mi-am băgat o recoltă amplă de p… bârzoete și îmbujorate în mama c***ă a altuia. Pentru că, sincer, cred că viața unei pisici valorează mai mult decât viața unui jeg de această teapă, și după pisică aș fi plâns, dar după mârlan, spui doar: Parcă pământul e un loc mai curat astăzi.
Deci, eu pe prostălău tind să-l cred la faza cu urmăritul pisicilor cu mașina. Pare același material de kkt infect jegos ca ăia de care m-am luat eu acum aproape 20 de ani, când eram inconștientă și nu mă gândeam ce cuțite pot ascunde specimenele.
Și atunci, deși plătiseră o gălăgie de bani pentru el, CS Unirea Ungheni i-au făcut vânt. Să hărțuiască femei la menopauză și să atace pisici pe cont propriu, nu pe salariul dat de ei.
Și lumea a devenit brusc un loc mai bun.
Probabil că nu e o decizie ușoară să renunți la vedeta care te bagă în atenția ziarelor și care te-a costat o pălărie de bani. Dar e decizia corectă.
Și pentru dragoșei mici și mari. Când ești prost și știi că ești prost, angajezi un manager de social media, să se ocupe ăla de imaginea ta și să nu afle tot universul cunoscut că ești prost. Sau dacă ții neapărat să afle – ok, whatever, dar trăiește cu consecințele.
Rahatul ăla e șomer, iar pisicile au fost răzbunate. Să vedem cu ce le mai calcă. acum că nu va mai avea banii de la Club. Cu trotineta?
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Am avut masina lovita din spate in 2 randuri, in urma unor frane foarte bruste pt a evita / salva pisica ce trecea strada – si nici macar nu aveam viteza mare. Pe unul ca asta insa, daca nu s-ar solda cu pedeapsa privativa de libertate, sa-mi apara in fata, as calca brusc acceleratia si l-as face tot una cu carosabilul. Fara absolut nici cea mai mica remuscare. Ca a reusit sa omoare vreun animal sau nu – simpla gandire de acest fel il condamna. Pisicile, saracele, nu au fost razbunate. Sigur, ele au ajuns in Rai (loc destinate aproape fara exceptie animalelor), dar dobitocul e tot in libertate. Si, mai grav, in viata. Bine, sigur ca stiindu-i-se numele, se poate afla extrem de usor unde locuieste. Prins si batut mar pana e lasat intr-o balta de sange, la pamant. Daca nu mai are mainile intregi, nici nu va mai putea conduce vreo masina vreodata. Dar nici macar asta nu va invia animalele omorate. Pentru ca in mod sigur au existat animale victime. Viata animalelor in general valoreaza mai mult decat a multor bipede, asta e indiscutabil.
In ceea ce priveste nivelul zero de modestie al unei nulitati (nu le am cu fotbalul, deci e prima oara cand aud de handicapatul asta, datorita articolului), se reconfirma un lucru: cu cat scade valoarea cu atat scade si modestia. Intrebarea zilei: o mai putea juca fotbal daca e lovit de o masina si facut una cu asfaltul ? Ca de condus, sigur nu. Amatori sunt sigur ca exista.
Nu știu ce a spus fotbalistul. Pot doar să impartasesc o opinie legată de subiect. Există o tradiție proastă de a se glumi pe seama degradărilor produse de bătrânețe la ambele sexe. În multe situații umorul te ajută să depășești mai ușor suferința. Dar să rîzi sistematic de degradarea fizică a altcuiva e… degradant. Cei afectați nu au nicio vină și pentru mulți dintre ei starea lor e o suferință. Biologia e plină de cruzime. Legat de menopauză am citit de curând o serie de articole in presa suedeză. E o stare care vine la pachet cu multe neplăceri majore: depresie, irascibilitate, dereglări ale greutății… Nu pun la socoteală apetitul sexual. Cînd ceva nu îți mai lipsește, nu suferi. Celelalte însă, nu sînt de loc romantice. Medicii, o parte dintre ei, au inceput să încline foarte tare spre aplicarea unor tratamente, cel puțin un simplu plasture. Argumentul lor e că există un studiu vechi care a fost interpretat ca aceste tratamente tratamente sînt cancerigene. Dar in prezent s-a constatat ca asta nu sta in picioare iar medicii suedezi recomandă cu toată căldura să se facă investigații și să se aleagă un tratament. Efectul și scopul este eliminarea unei suferințe majore a celor în cauză.
Pe scurt, problema e mai complexă decât un șut la poartă. Ignoranta cu privire la menopauză există în prezent nu numai la omul de pe stradă și la fotbaliști, cu si la medici.
O parere finala. Eu sînt la vîrsta buniciei dar într-o societate în care vîrstnicii au altă atitudine despre viața lor. Bineînțeles, cînd eram tînăr, in mintea mea tot ce depășea 40 de ani era boșorog și babă. Personal nu cred în hrănirea nepoțeilor și spusul de povesti ca o vocație existențială. E un aspect al vieții printre multe altele. Interactionam ca oameni. Și fiecare vîrsta are defectele și suferințele ei, la fel și bucuriile. Nicio vîrstă nu beneficiază de o aură de sfințenie. Nu putem face nimic, decât să ușurăm unii pentru alții. Dar atitudinea asta nu vine de la sine.