De ce urâm târgurile de carte

Acest articol a fost publicat în altă parte, odinioară, dar cum acea altă parte s-a desfiinţat, e păcat să se piardă în negura internetului, mai ales că actualitatea lui e neclintită, mai ales acum, în prag de Bookfest. Ştiu, se referea original la Gaudeamus, dar înlocuiţi “noiembrie” cu “mai” şi continuaţi lectura.

*

Aşa cum ultimul weekend din martie găzduieşte revenirea la ora de vară, ultimul weekend din noiembrie – început de decembrie găzduieşte transformarea lui Romexpo într-o uriaşă librărie – dacă ştiţi bancul cu “Tovarăşu’ Costel, nu puteţi zice pă micul ecran că beţi. Ziceţi că citiţi o carte.” Veţi găsi pe rafturi cele mai interesante titluri din oferta a peste 200 de editori şi distribuitori – se ştie, nu-i aşa că România e singura ţară cu mai mulţi editori decât cititori. Deci, va fi foarte frumos. Şi mai frumos ar fi dacă respectivele spaţii n-ar fi populate de o specie dubioasă de paraziţi – şi anume scriitorii.

De aceea, dacă iubiţi cărţile, mergeţi cu încredere la Romexpo, dar şi cu o serie de precauţii. Iată ce să evitaţi, pentru un sejur plăcut în imperiul cărţilor:

5) Să daţi de băut vreunui monstru sacru al literaturii

OK, mă refer la cei cu care ciroza încă n-a dat de pământ. Rar s-a văzut prădător de alcool în cantităţi atât de impresionante precum monstrul sacru. Adăugaţi atitudinea de totul-mi-se-cuvine, convingerea profundă că e singurul intelectual autentic pe o rază de 10.000 de metri pătraţi (atâta zice comunicatul oficial de presă că e spaţiul total destinat târgului) şi obişnuinţa de a se folosi fără ezitare de banii altuia. Da, aţi ghicit unde bat. Vă veţi trezi plătind băutură după băutură după încă o băutură, în timp ce unicul subiect al conversaţiei va fi genialitatea monstrului sacru.

4) Să întrebaţi de sănătate, din politeţe, vreo doamnă cu aspect de directoare de şcoală de ţară

Nu se ştie de ce, dar orice poetă obscură de 48 de ani din Urlaţi are impresia că universul îi ia un interminabil interviu. La ultimul Bookfest, am cronometrat pe ceas cât poate elucubra despre sine o astfel de tanti, dacă-i dai apă la moară. Femeia a reuşit performanţa de a vorbi, aparent fără să respire, 43 de minute. Şi să nu spună absolut nimic interesant în tot acest timp. Unde naiba era omologatorul ăla al Cărţii Recordurilor? Niciodată nu e acolo când ai nevoie de el.

3) Să acceptaţi să păziţi vreun stand de carte, până se duce proprietarul să fumeze o ţigară

De când e criză, multe edituri economisesc costuri salariale – tipul pe care îl veţi găsi la stand e însuşi patronul. Ceea ce e un lucru frumos – mai bine-ţi faci tu treaba pentru care nu-ţi permiţi om, decât să convingi vreun fraier de prieten să-şi piardă weekendul păstorindu-ţi ţie gheşeftul – şi, eventual, să mai şi faci pe bossul cu el. Partea nasoală e că omul, blocat la stand, are impresia că tot restul târgului e un uriaş carnaval de la Rio, o distracţie pe care o trăieşte din plin tot Romexpo, numai el e legat de gard, ca măgarul arabului. Şi dacă te-a prins pe tine într-un moment milos, nu-l mai vezi. Timp de minim două ore, vei sta să te uiţi nedumerit la oameni cu ochelari, care te vor întreba dacă ai Confreria chiloţilor verzi de Eleanor McPfluckenstocken. Dacă ai şi mai mult ghinion, vei descoperi că omul a fugit în lume şi te-a lăsat pe tine moştenitor peste toată editura lui, cu datorii cu tot.

2) Să luaţi de bune cifrele de vânzare.

“Cât ai vândut, Vasilică, la târg?” “15.000 de exemplare”. “Felicitări. Foarte tare. Şi acum zi cifra reală, că te sparg”. “Păi, 119, dintre care 80 în pachet promoţional cu volumul de poezii al Mihaelei Rădulescu.”

Ştiu, Mihaela n-a scris poezii, exemplul e intenţionat fictiv. În schimb, dacă autorităţile ar încerca să ceară impozite pe cifrele de vânzări raportate de edituri la final de târg, probabil că ar pleca acasă cu cheile de la apartamentele editorilor în mână şi cu mamele lor la braţ.

1) Să lansaţi vreo carte.

Chiar dacă editura se îndură să cumpere microfon – nu râdeţi! mi s-a întâmplat mie personal să ajut un poet tânăr citindu-i poeziile la lansare, şi m-am pomenit la standul din ditamai Romexpo, fără firicel de microfon – în vecini vor fi: un concert de rock al unei edituri mai înstărite, un colocviu de critici care vor discuta exact atunci ipoteza nemuririi sufletului şi vă vor face “şşşt” vouă, nu concertului de rock, un striptease la bară cu lansare de roman erotic – la naiba, cum de nu m-am gândit la asta mai din timp! – şi un stand-up comedy cu renumitul şi apreciatul artist de stand-up Daniel Cristea – Enache.

Pe scurt, decât să lansezi o carte la târg, mai bine o lansezi în Dâmboviţa de pe Pod Izvor. Va avea mai mult bâldâbâc.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. dan nedan says:

    cred ca asa e si in viata. fix la fel…bune observatii!

  2. Maria says:

    Cartile cu iz erotic gen cele care se vand impreuna cu Libertatea sa stii ca au trecere mai mare decat cele clasice desi piata de carte s-a cam prabusit dupa anul 2010.

  3. nu doar acum, Maria. Sandra Brown era eroina mamelor noastre. Varianta lor de pornografie.

  4. Roxanne D. says:

    Sunt curioasă dacă mai e nenea cu trompeta la Gaudeamus. 😀 Parcă anul trecut și acum doi ani nu era.

  5. anonimus says:

    Io, care sunt mai chițibușar, am o întrebare: faza cu ”raza de 10.000 metri pătrați” e pe bune sau e licență literară ?

  6. aşa era în comunicatul de presă. eu am citat. cu ghilimele.

  7. anonimus says:

    Intrasem la idei. Chiar s-o comiți în halul ăsta. 🙂

  8. mai facem cu toţii prostioare.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger