Da, mare noutate ce ai zis cu titlul ăsta, Loreno, o să sară gigel spaima tastaturii. Apa e udă, iarba e verde, iarna nu-i ca vara (deşi lately le cam confunzi), mai ai?
Citeam ieri pe Facebook o postare despre o doamnă de 75 de ani care şi-a făcut un tatuaj şi a stârnit indignarea familiei. Aceştia au etichetat-o drept o ruşine, o nebună care nu-şi „acceptă vârsta” și au terorizat-o cu „ce vor spune acum vecinii / cunoscuții.”
Realitatea e că, deși fizic ne maturizăm, și aspectul nostru nu mai e ca la 16 ani, cheful de aventură, de distracție, de experiment, de risc nu pleacă nicăieri. Sigur, nu mai poți bea ca la 20 de ani, că dacă riști nopțile alea de vodcă ieftină și Cola din perioada studenției, o să bolești de ficat trei zile după. Nu mai poți țopăi ca la 20 de ani, că încep să te doară picioarele de la tocuri. Nu poți umbla cu coastele pe-afară în frig, că te taie la șale de zici că paralizezi. Și tot așa.
Dar plăcerea de a face nebunii nu pleacă nicăieri. Ba, în cazul celor care n-au prea trăit-o cu adevărat, pentru că tinerețea lor a fost exclusiv sub papucul părinților, profesorilor și regulilor, plăcerea de a face nebunii vine târziu în viață și mătură totul în cale. Așa te trezești cu mesajul privat: „Mamă, ce țâțe ai, să mor io” de la un distins domn de 75 de ani, care are o poză cu doi nepoței la profil. Ceea ce e insultător și aiurea, dar nu doar pentru că omul nostru are 75 de ani, ci e ceva ce, într-o lume educată, n-ar trebui să primești decât de la persoana cu care ai stabilit, CU RECIPROCITATE, că e ok să vă trimiteți de-astea.
Se vorbește mult despre părinți care refuză să priceapă că odoarele lor sunt adolescenți, și că e cazul să le lase libertatea de a fi ei înșiși, dacă vor adulți funcționali și apți să stea pe propriile picioare, și cu copii de 40 de ani care să aștepte cuminți să fie servit puiuțul cu cartofiori. Dar nu se prea vorbește despre modul în care bătrânii încep să fie tratați din cauza vârstei. Da, se ridică lumea să-ți cedeze locul în autobuz. Uneori. Pe de altă parte, fraza „la vârsta ta” intervine în conversație supărător de des.
La vârsta ta, nu poți purta culori vesele. La vârsta ta, nu poți avea tatuaje. La vârsta ta, nu te poți vopsi verde neon. La vârsta ta, nu poți râde cu toți dinții. La vârsta ta blablabla.
Eu, când voi ajunge la vârsta la care să mă frece oamenii la icre cu așa ceva, le voi spune sec: Eu sunt un om, nu o vârstă. Omul dictează acțiunile, nu numărul. Și cui nu-i place, e liber să circule.
Îmi amintesc cum maică-mea și prietena ei cea mai bună aveau 30ish de ani fiecare, și au văzut într-o vitrină un palton roșu superb, pe care au refuzat să-l cumpere, deși le curgeau ochii după el. Motivul: La vârsta noastră (30 și ceva, for f’s sake!! eu la 30 de ani mergeam cu cortul la festivaluri și prindeam zorii cântând!) nu se cade să porți roșu!
Atunci am luat decizia, copil fiind, că pentru mine astfel de tâmpenii nu vor conta niciodată și voi face fix ce nebunie vreau eu la fix ce vârstă se nimerește să coincidă cu numita nebunie. Iar dacă la 75 de ani voi vrea să lansez o trupă de heavy metal, și să port numai corsete de latex și lanțuri, voi face fix asta, și garantat voi avea și fani.
Sigur, avantajul meu e că nu am copii care să mă trimită la cratiță pe criteriu de vârstă. Că dacă aș avea, s-ar aplica sintagma „eu te-am făcut, eu te omor”. Nu-mi spui tu mie dacă pot sau nu să mă tatuez, după ce te-am șters la kur și m-am trezit cu o oră mai devreme să-ți fac ție mic dejun, deși eu urăsc conceptul de mic-dejun și nu mănânc niciodată dimineața, sau te dezmoștenesc.
Bătrânii care refuză să gândească bătrânește, care aleg să privească viața cu bucurie și entuziasm, care aleg să se distreze în loc să se văicărească zilnic de câte ceva trebuie susținuți și încurajați. Vrei tatuaj? Da, boss. Eu cu mâna mea îți caut cel mai bun artist tatuator din zonă, să mă asigur că beneficiezi de servicii de calitate. Trăiește liber. Faptul că ai o vârstă nu te închide într-o cușcă imaginară decât în mințile bigoților și redușior, iar ăia au invitație expresă să ne soogă pwla ca pe ultima suflare.
Chiar dacă modificările fizice sunt inevitabile – măcar până se inventează o formă de botox și pentru ficat 😀 – un om inteligent și vesel rămâne un om inteligent și vesel. Respectă-ți bătrânii și scoate-i periodic la o băută în club.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.
Sh*t They Say