Șoc: nu m-am uitat niciodată până acum la Sex and the City. Pur și simplu, nu m-a captivat. Dar ieri seara, YouTube rula pe autoplay și mi-a propus un interviu cu Sarah Jessica Parker, care vorbea cu atâta nostalgie despre Sex and the City, încât am zis să văd și eu ce anume entuziasma poporul cu televizorul acum 20 de ani.
Sex and the City s-a impus ca o reprezentare a femeii moderne de la oraș. Fata cu carieră și bani, care se bucură de viață. Uitându-mă la serial, nu prea am văzut asta.
Am văzut patru femei obsedate să caute bărbați. Fie că îi căutau pentru relații – ca Charlotte – fie pentru sporturi de așternut – ca Samantha, e un pic ridicol cât de disperate erau după bărbați. Mai ceva decât un grup de tradwives. Apoi, tot ele: de ce căsătoritele astea își feresc bărbații de noi?
Nu știu, o fi din cauza aerului lihnit?
Poate o fi popularitatea crescândă a vibratoarelor, poate creșterea respectului de sine, dar majoritatea femeilor singure de azi mi se par mult mai puțin setate pe vânătoarea de bărbați și mult mai confortabile cu propria lor companie. Poate un astfel de serial ar fi fost mai interesant de urmărit.
În mod bizar, majoritatea problemelor emoționale pe care și le atrăgeau eroinele pe cap erau derivate direct din această disperare. Ea le făcea să fugărească un firicel de atenție de la toți narcisiștii.
Rar le vezi pe fetele astea lucrând pe la joburile lor – ok, Carrie are scuza că ține editorialul Sex and the City, și poate face orice tâmpenie în numele „documentării”, ceea ce e un pretext foarte convenabil. Rar le vezi desprinzând satisfacție profesională din munca lor. Când se întâlnesc prin bar, subiectul lor de bază e mereu ultima aventură cu porcul X sau cu măgarul Y.
Sex and the City mi s-a părut plictisitor și redundant. Personajele – superficiale și lipsite de miză. Eu nu aș ieși la cafea cu ele, că le-aș găsi flecăreala atroce. Da, abordează s*xul în mod liberal și libertin, dar hei, asta fac și filmele p0rn0.
Să nu ai nimic interesant în viața ta, în afară de ultima pwlă pe care o fugărești cu plasa de fluturi mi se pare cu adevărat trist. Pot înțelege de ce Kim Cattrall s-a săturat de aceeași poveste obosită reluată iar și iar, și după ce și-a făcut plinul de bani, a zis: Not another day, b*tch.
Cred că singurul motiv pentru care serialul ăsta a fost atât de popular pe vremea lui e pentru că încă era rușine, maică, să te uiți la filme p0rn0 ca bagaboantele. Te uitai la p0rn0 intelectual. OK, scuzați-mă pe mine, pretins intelectual.
Ce reținem despre aceste patru personaje?
Că vor să se f.
OK, interesant, altceva?
Vor să se f.
Da, boss, am prins-o pe asta. Ce le definește pe ele ca oameni?
Faptul că vor să se f.
Interesant, pare un citat din Ron Jeremy. Hai, a se scuti.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
In sfarsit, am gasit si eu pe cineva care sa spuna sus si tare ce porcarie penala a fost seria asta. Thank You!
Pentru puțin.
Eram în liceu când toată lumea din jurul meu era obsedată de Sex and the City. Colegele mele discutau despre cât de inspirațională a fost una sau alta. Revistele, emisiunile TV povesteau mereu despre câte o lecție de viață minunată de învățat de acolo. Eu mă uitam și cu mintea mea de adolescentă a anilor 2000 nu reușeam decât să mă enervez că o vedeam pe Carrie fiind o pițipoancă fițoasă și proastă, mereu nemulțumită pentru că nu știa ce vrea.
Anii au trecut, ajung în jur de 30, a ieșit și un film. Youtube se apuca să îmi recomande în disperare clipuri. Mă gândesc că poate eram eu prea necoaptă în liceu sa înțeleg niște profunzimi așa că mai dau o șansă. Din nou mă simt ca o extraterestră: eram singura căreuia personajele i se păreau limitate iar discuțiile despre sex mi se păreau penibil de triste.
Am scriu romanul acesta de comentariu ca să îți mulțumesc că ai confirmat adolescentei mele interioare că problema nu e la ea. Am avut probleme de integrare mereu în școală și mereu o parte din mine îmi spunea că e ceva în neregulă cu mine.
Tot la capitolul mulțumiri, când am descoperit blogul tău, acum mulți ani, am găsit aici tot ceea ce aveam nevoie să citesc, să înțeleg, să văd că se discută. Blogul tău a fost pentru mine tot ceea ce căutam și aveam nevoie să înțeleg despre relații, locul femeii în societatea actuală, poziții de viață sănătoase despre mine și despre sexualitate. Blogul tău a fost pentru mine ceea ce îmi promitea toată lumea că o să găsesc uitându-mă la acest serial. Sunt foarte recunoscătoare pentru că ai scris și pentru că încă scrii. Mulțumesc, Lorena.
Cu mult drag.